fbpx

Despre istoria țării se pot spune multe, fiecare perioadă fiind încărcată cu evenimente ce i-au marcat prezentul și viitorul la acel moment. Ceea ce numim astăzi “România”, a luat naștere odată cu prezența unor nume mari, ce într-un fel sau altul, și-au pus amprenta asupra destinului unui popor. Printre astfel de persoane amintim de regele Ferdinand I, care și-a respectat dumnezeiește atribuțiile de rege. 

Ferdinand I, (născut la 24 august 1865, Sigmaringen, Prusia [acum în Germania] – a murit la 20 iulie 1927, București, România). Rege al României din 1914 până în 1927, care, deși era Hohenzollern, s-a alăturat aliaților în Primul Război Mondial. 

Fiul prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, Ferdinand a fost adoptat ca prinț moștenitor al României în 1889 de unchiul său, regele Carol I, al cărui singur copil a murit. În 1893 s-a căsătorit cu Lady Marie, fiica ducelui de Edinburgh și nepoata reginei Victoria și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Deși s-a retras, Ferdinand a arătat un interes considerabil pentru afacerile militare românești și a comandat armata în timpul celui de-al doilea război balcanic (1913). 

Când a murit unchiul său, el a urcat pe tronul României în octombrie 1914. La începutul primului război mondial a așteptat la evenimente înainte de a-și arunca în cele din urmă sorții cu puterile aliate (august 1916). Odată cu ocuparea Bucureștiului de către nemți la sfârșitul anului 1916, și-a mutat guvernul asediat la Iași. În aprilie 1917 a evitat o situație potențial revoluționară când a promis reforma funciară și dreptul de vot la un ansamblu de trupe țărănești române, dar nu a reușit să ajungă la soluții definitive fie pentru problema agrară, fie pentru deficiențele democrației din anii postbelici.

În martie 1918 România a fost forțată să se predea puterilor centrale, dar s-a alăturat aliaților în noiembrie 1918 și ulterior a încorporat Transilvania, Bucovina, parte a Banatului și Basarabia într-un stat român mai mare. Ferdinand și-a găsit astfel regatul postbelic dublat ca mărime, iar în octombrie 1922 a fost încoronat solemn rege al tuturor românilor la Alba Iulia. În 1920 a proiectat instalarea generalului Alexandru Averescu ca premier; guvernul lui Averescu a fost cel care, în 1921, a adoptat în cele din urmă o măsură a reformei funciare mult promise a regelui. În 1925 Ferdinand l-a forțat pe fiul său, prințul moștenitor Carol, să renunțe la drepturile sale la tron și, mai târziu, în testamentul său a asigurat succesiunea tânărului său nepot, prințul Mihai. Însă, lucrurile nu au stat conform dorinței lui, atât pentru că Mihai nu se afla la vârsta potrivită de a conduce, și pentru că, mai târziu, tatăl său Carol, a revenit la tron drept rege peste Țara Românească. Totuși, ultimul rege al României a fost chiar Mihai I, cumva dorința din testamentul lui Ferdinand fiind îndeplinită în cele din urmă. 

Regele Ferdinand I a murit la data de 20 iulie, în anul 1927, amintirea lui fiind respectată până în zilele actuale, cunoscut drept un rege solemn, cu integritate și demnitate față de poporul său. 


Like it? Share with your friends!

Raluca Ioana
Totul este artă, cum de altfel și țara aceasta, România, este o adevărată piesă de muzeu. Iar ca orice piesă valoroasă, merită să fie recunoscută de către noi. Să scriu este o pasiune, să scriu despre România este deja iubire.