”Există un singur bărbat la Palat şi acela este regina.” (Charles de Saint–Aulaire, ambasadorul Franţei la Bucureşti în Primul Război Mondial)
Maria, pe numele său complet, Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, s-a născut în 1875 în Anglia și era prințesa Marii Britanii și a Irlandei, nepoata reginei Victoria. Aceasta avea rădăcini britanice din partea tatălui său, Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, dar era și jumătate rusoaică, mama sa fiind Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei. După căsătoria cu Ferdinand din 29 decembrie 1892, Maria devine Principesă a României, iar din 1914, Regină. Aceasta a rămas în memoria poporului, printre multe altele, drept Regina-Mamă, Mama răniților sau Maria Întregitoarea.
Deși aceasta nu a fost născută în România, și nici nu avea astfel de rădăcini, Regina Maria a iubit această țară sincer și profund, așa cum se cade a fi iubită o țară atât de frumoasă ca a noastră
Între Maria și poporul român s-a stabilit încă de la prima venire a sa în România, după căsătoria cu Ferdinand, o legătură afectivă profundă.
Implicarea Reginei Maria în conducerea țării alături de soțul ei, a reprezentat un pas imporant în emanciparea femeilor pe teritoriul României
Intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei se datorează Reginei, care a fost cel mai apropiat sfătuitor și sprijin al Regelui Ferdinand. De asemenea, ea s-a îngrijit de relațiile cu alte state și liderii lor, reprezentând România peste hotare cu multă mândrie.
Regina Maria a fost un om deosebit, definit de trăsături precum bunătatea și empatia, un conducător sincer și dedicat, o femeie îngrijită care punea accentul pe simplitate și care oferea părticele din ea însăși tuturor celor cu care interacționa. Aceasta este un model demn de urmat din toate punctele de vedere.
