Palatul Cotroceni

La un an după începerea domniei sale, în 1679, Şerban Cantacuzino ridică pe dealul Cotrocenilor un ansamblu alcătuit dintr-o mănăstire, o biserică şi casele domneşti. Lucrările de construcţie s-au terminat în 1682, iar domnitorul şi familia sa au locuit frecvent aici. La moartea acestuia, în 1688, a fost înmormântat în biserica mănăstirii, la fel şi alţi membri ai familiei sale.

„Cotroceniul era un loc unde domnitorului Şerban Cantacuzino şi familiei sale le plăcea să locuiască. Un loc pe care l-au folosit după aceea şi urmaşii săi la tron, în special nepotul său Constantin Brâncoveanu şi toţi ceilalţi domnitori ai Ţării Româneşti”, a afirmat într-un interviu pentru Descoperă Ştefania Dinu, director general adjunct la Muzeul Naţional Cotroceni.

Bălcescu şi fraţii Goleşti, închişi în beciurile Mănăstirii Cotroceni

Anul revoluţionar 1821 a fost unul de seamă pentru istoria Cotroceniului. „Tudor Vladimirescu şi-a avut aici, în mănăstirea Cotroceni, sediul armatei sale de panduri şi locul unde a luat o serie de hotărâri, pentru că el a fost numit şi Domnul Tudor”, a adăugat istoricul Ştefania Dinu.

Ca urmare a implicării în Revoluţia de la 1848, o serie de revoluţionari, printre care Nicolae Bălcescu şi fraţii Goleşti, au fost întemniţaţi în pivniţele mănăstirii Cotroceni. „Tot de aici au fost trimişi în exil, peste hotare, după ce Revoluţia din Ţara Românească a fost înăbuşită prin intervenţia armatelor otomane conduse de Fuad Efendi”, a menţionat istoricul.

Sub domnia lui Barbu Ştirbei (iunie 1849 – octombrie 1853; octombrie 1854 – iunie 1856), care a luat o serie de măsuri pentru modernizarea României, ansamblul de la Cotroceni a devenit reşedinţa oficială de vară a lui. S-au făcut lucrări de renovare, coordonate de arhitectul Anton Hefft, şi de reamenajare, fiind aduse mobilier şi obiecte decorative de la Paris sau Viena. Din ordinul lui Barbu Ştirbei s-a amenajat şi parcul caselor domneşti de la Cotroceni şi s-au montat felinare pentru iluminatul nocturn.

După dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza de la 24 ianuarie 1859, devenind astfel domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, acesta a primit Cotroceniul ca reşedinţă.

„Aici a primit sabia de învestitură şi aici a locuit împreună cu doamna Elena Cuza, mai ales pe perioada verii, pentru că reşedinţa permanentă o avea în ceea ce astăzi este cunoscut ca Palatul Regal din Calea Victoriei, atunci era un palat al statului, al oraşului Bucureşti, reşedinţa domnitorilor Ţării Româneşti”, a precizat directorul general adjunct al Muzeului Naţional Cotroceni.

Cuza pleacă în exil direct de la Cotroceni

Doamna Elena Cuza şi Alexandru Ioan Cuza au reamenajat o serie de saloane în spiritul decoraţiei interioare din perioada lui Napoleon al III-lea.  „Era şi prieten cu împăratul Napoleon al III-lea. Doamna Elena Cuza a locuit o perioadă la Paris, de unde s-a întors în 1862”, a precizat Ştefania Dinu.

Dincolo de măsurile reformatoare luate de Cuza, sprijinite şi de soţia sa, aceasta a finanţat din bani proprii înfiinţarea Azilului Elena Doamna alături de doctorul Carol Davila, situat în apropiere de ansamblul de la Cotroceni

„Adăpostea peste 300 de fete orfane care învăţau şi îşi pregăteau o carieră, dacă îi putem spune aşa, pentru că unele dintre ele ajungeau învăţătoare. Azilul Elena Doamna ajunge în cele din urmă o adevărată şcoală de elită la care veneau să înveţe nu numai fetele orfane, ci şi fetele familiilor din înalta aristocraţie”, a menţionat Ştefania Dinu, director general adjunct Muzeul Naţional Cotroceni.

În noaptea de 11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza, care abdicase din cauza „monstruoasei coaliţii”, pleca de la Cotroceni într-un exil, unde avea să şi moară, în 1873, la vârsta de 53 de ani.