București – capitala unei țări ce cu trecerea timpului reușește să fie dominată de o diversitate de stiluri arhitecturale, proces în urma căruia se dezvoltă ca oraș independent și fermecător prin construcțiile sale deosebite. Astfel, București devine o capitală demnă de respectul multor arhitecți.
În perioada interbelică, mijlocul marilor războaie care schimbă cursul României, două renume din țară, Ion Mincu și Sorin Vasilescu, susțineau conceptul că stilul interbelic adoptat de București în perioada respectivă, gravita în jurul marilor conducători ai țării și al suveranilor. Se naște așadar stilul neoromânesc, ce îl are ca si creator pe Ion Mincu. Îndeplinind mai multe funcții precum cea de arhitect, inginer, profesor și deputat român, Ion Mincu aduce României un stil național autentic și rafinat, ce a avut ca rezultat diferențierea si recunoașterea noastră ca popor în domeniul arhitecturii. Astfel, București a răsărit sub o altă imagine, o imagine admirată de arhitecți și ingineri. A fost stilul ce și astăzi poate fi remarcat printre clădirile vechi ale capitalei.
Caracteristicile caselor construite conform acestui stil, ce a reușit să devină esențial în dezvoltarea pe plan arhitectural în București, erau reprezentate de un ansamblu de elemente bizantine și etnografice, iar arta otomană nu lipsea și uneori chiar și temele de renaștere cu rădăcini italienești erau etalate; casele dețineau un aspect impunător datorită prezenței arcadelor scurte, a coloanelor groase și mici, aspectul fiind unul masiv și puternic. Din imaginea caselor nu putea lipsi friza bogată, prelucrată din faianță policromă, uneori și din ceramică. Prin această friză locuința căpăta un caracter autohton. Decorul exterior era realizat din ornamente din ceramică, presărată cu câteva motive nuanțate viu.
Pentru că România este o țară definită de tradiții vechi și “vorbe din popor”, casele erau împodobite cu anumite simboluri specifice acelor timpuri, precum: rozeta solară, flori, motivul frânghiei, motivul crucii stilizate, păunul (simbol al infinitului). Totodată un element principal în construcția caselor îl reprezenta CULA, ce cândva avea rol în apărare. Cula are aspectul unui mic turn. Elementele decorative, precum trandafirii roșii, se aflau în centrul atenției datorită unei streșini lată si ridicată, astfel împodobită cu frumoase plante și flori. De nelipsit erau coloanele din lemn masiv, pridvorul si foișorul cu arce în acoladă.
Trebuie să menționăm că tradiționalismul se afirmă de asemenea în acest stil popular perioadei interbelice, fapt dovedit de prezența lemnului. Pentru că acest stil s-a afirmat într-un mod deosebit, arhitecții perioadei moderne adoptă câteva dintre aspectele caracteristice stilului neoromânesc, astfel că ei construiesc blocuri cu balcoane care să imită verandele caselor interbelice, sau cu cule. Aceste clădiri sunt concepute din maxim 5 etaje, plus mansardă.
Arhitectura este sculptură locuită.
Constantin Brâncuși
Capitala este definită de o multitudine de construcții rafinate, de un concept arhitectural excepțional, astfel că încă ne putem bucura de o varietate de clădiri construite în stil neoromânesc: Casa Lahovary, Școala de fete, Vila Nicolae Minovici, Primăria Municipiului București, Palatul Vama Poștei, Universitatea de Arhitectură “Ion Mincu”. Astfel de construcții sunt dovada că România s-a remarcat printr-o arhitectură cu adevărat fascinantă, ele mențin vie amintirea unui trecut arhitectural glorios.
