Odată cu apariția comunismului, sfera politică din România este acaparată și sunt înființate primele forme de represiune. Rezistența din munți, adică luptătorii anticomuniști, a cuprins adevărați eroi și a adus în prim-plan niște etaloane ale demnității și curajului. S-au remarcat o serie de personalități ce dețin povești speciale, printre care se numără și Elisabeta Rizea.
Elisabeta s-a născut în anul 1912 în Argeș și era nepoata liderului anticomunist Gheorghe Șuța. În anul 1931 se căsătorește cu Gheorghe Rizea și decide să își ia soarta în propriile mâini, stabilindu-se alături de acesta în satul Nucșoara. În urma alegerilor falsificate de trimișii de la Moscova din data de 19 noiembrie 1946, unchiul său este ucis din cauza poziției luate față de noul regim, acest fapt determinând-o pe tânără să preia ea înăși frâiele acestei lupte.
Anul următor, ia naștere gruparea Haiducii Muscelului, creată de colonelul Gheorghe Arsenescu, cărora li se alătură printre multe alte persoane atât Elisabeta și soțul său, cât și nume precum Toma Arnăuțoiu. Doamna Rizea a reprezentat un sprijin uriaș pentru aceștia, ajutându-i cu mâncare, adăpost, haine și alte lucruri de trebuință. Odată intrată în vizorul Securității, aceasta a pregătit altă tânără să devină sprijinul haiducilor, în cazul în care ea va fi arestată.
Și întocmai așa s-a întâmplat. Primul dintre aceștia care a fost prins și condamnat la 14 ani de închisoare a fost chiar Gheorghe Rizea, urmând ca în toamna anului 1950 să fie și ea arestată și condamnată la 6 ani de muncă silnică. După ispășirea pedepsei, Elisabeta era hotărâtă să revină mai motivată ca niciodată pentru a fi lângă frații din munți. Însă libertatea sa nu a durat mult timp, căci în 1958 aceasta este din nou în mâinile Securității și primește 25 de ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică și este lipsită de avere.
Ghinionul face ca Elisabeta să nimerească la Penitenciarul Pitești, o groapă a sufletelor nevinovate și curajoase. Aceasta îndură niște chinuri groaznice și este torturată zilnic în speranța că va divulga amănunte despre gruparea de rezistență din munți. Cel mai dificil moment a fost reprezentat de momentul când a fost agățată în tavan, de către torționari, de coada împletită pe care o avea, lăsând-o pe aceasta fără pic de păr. În ciuda acestui tratament și a tuturor bătăilor primite, Elisabeta Rizea nu a vorbit niciodată și a ținut cu o sfințenie desăvârșită să nu scape nici măcar un mic detaliu despre Haiduci.
Prin decretul din 1964, aceasta a fost eliberată și s-a întors la Nucșoara alături de soțul și fiicele lor. Familia Rizea a rămas până în anii 90 sub stricta supraveghere a Securității. După revoluție, atenția s-a îndreptat spre Elisabeta și, astfel, povestea sa ajunge să fie cunoscută de români. Eroina se stinge din viață în anul 2003 și lasă moștenire cinstea și curjaul său demonstrate de-a lungul vieții sale sfinte.
