Ne-am definit și conturat poporul român prin tradiție, obiceiuri, religie și tradiționalism. Astfel un element definitoriu și caracteristic țării românești este portul tradițional, ce încă se regăsește în diferite regiuni.
Cugetarea românească are portul românesc: nu lăsați dar s-o ciontească, cei ce limba ni-o pocesc.
Bogdan Hașdeu
Portul popular românesc a luat naștere cu apariția dacilor, tracilor și geților, cu multe secole în urmă, iar în ziua de astăzi, în aceste vremuri moderne, costumul popular reprezintă o piesă de muzeu și o capodoperă tradițională a strămoșilor. De-a lungul timpului acest tip de costum și-a menținut caracteristicile generale care îl definesc și anume croiala, culorile și motivele florale.
Costumele populare sunt diferite de la o ocazie la alta. Astfel că pentru muncile din gospodărie se purta un costum simplu, însă pentru sărbători, evenimente și ocazii speciale, oamenii se făleau cu costume care mai de care mai frumoase și împodobite. Un costum de femeia cuprinde: ia, fusta, zăvelcile, baticul sau basmaua, opincile și bete. Un costum de bărbat este compus din: cămașă albă, pantaloni albi, cizme din piele înalte sau opinci, bete și pălăria neagră. Acestea erau hainele clasice ale țăranilor din vremurile mult îndepărtate. În anotimpurile reci peste costumație se purtau cojoace din piele și pieptare, sau haine din postav.
Astăzi costumul popular românesc îl mai întâlnim doar in zonele Olteniei, Maramureșului și Ardealului. Este o piesă de muzeu, ce ajunge la prețuri foarte ridicate, în special acele piese de costum realizate în mod autentic. Ia românească brodată de mână, este cu adevărat o avere în casele celor ce încă o mai au. De asemenea la înaltă popularitate și căutate de diverși oameni pasionați de tradiționalism, sunt prosoapele brodate, ce cândva reprezentau singurele elemente decorative din casele țărănești.
Lucrul unor astfel de costume și prosoape era și este foarte migălos și delicat. Este admirabila combinația culorilor, a motivelor florale și simetria cu care modelul cămășilor era realizat. Acestea fie erau lucrate la mână, fie în război, un lucrător manual al țărănimii, cu ajutorul căruia femeile făceau covoare, costume și alte piese decorative. Realizarea acestor costume ține de anumite tehnici, astfel că motivele sunt croite în anumite zone de pe cămașă, tot timpul reprezentând elemente din natură precum: flori, păsări, plante. Culorile de bază sunt: negru, verde, galben, violet, albastru și roșu.
În funcție de zone, portul popular românesc se schimbă, astfel că în Oltenia este specific costumul din in alb, cu zăvelci negre. În Maramureș tradițional este costumul pe care predomină culori tari precum roșu, verde, fustele fiind bufante și foarte colorate. Basmaua este de aceeași culoare cu fusta sau albă, pe când în Oltenia este neagră.
Portul popular românesc ne definește în rândul popoarelor, acesta fiind cu adevărat splendid și merită respectat de toate generațiile.
