Primele zile din luna martie au o însemnătate folclorică puterincă pentru români, reprezentând așa-zisele zile ale Babei Dochia. Tradiția spune că pe 9 martie ea a murit și s-a transformat în stană de piartă, lăsând totuși în urma sa cele nouă babe, importante prin vremea ce reflectă sufletul omului.
Tot pe 9 martie sunt sărbătoriți în credința ortodoxă cei 40 de mucenici care au murit în Sevastia. Aceste evenimente au încărcat puternic ziua menționată, făcând trecerea de la iarnă la primăvară.
Ce sunt babele și cum le alegem
Se spune că primele nouă zile din martie sunt lăsate de Dumnezeu pentru a dezvălui sufletele oamenilor. Unii oameni consideră că baba ne este dată prin ziua de naștere care corespunde cu ziua babei, adică dacă suntem născuți pe 5, aceasta va fi pe 5, sau dacă suntem născuți pe 25, aceasta va fi pe 7 (2+5). Cu toate astea, sunt unii oameni care cred că babele pot fi alese de noi, la începutul lui martie.
Iar de aici totul este logic, dacă în ziua babei tale este soare și cald, ai un suflet bun și plin de lumină. Dacă vremea este instabilă, așa este și în interiorul tău, iar dacă afară ninge, sufletul tău este de gheață. De aceea, mereu începutul lunii martie este instabil, reflectând diversitatea firii oamenilor: azi ninge, mâine temperaturile se apropie de 20 de grade.
Cine au fost Cei 40 de Mucenici
Altă tradiție specifică românilor care se leagă de data de 9 martie este sărbătoarea Celor 40 de Mucenici din Sevastia. Istoria lor ne povestește că în secolul IV după Hristos, în perioada persecuților romanilor împotriva creștinilor, cei 40 de mărturisitori creștini au fost prinși de aceștia și obligați să se închine la idoli și să renunțe la credința lor.
Refuzând, tinerii creștini au fost îndemnați să intre în lacul din Sevastia, care la acea vreme era înghețat. Cu toate acestea, ei au crezut în continuare în ajutorul de la Dumnezeu și apa, ca prin minune, s-a încălzit și acestora le-a fost bine. Văzând totuși că n-au murit și mirându-se de acestea, romanii i-au scos dimineața din apă și le-au zdrobit fluierele picioarelor, durerea luând sufletele celor 40 de tineri deveniți mucenici.
Cei care au murit pentru credință au fost Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton si Aglaie. Sacrificiul lor reprezintă dăruriea totală și iubirea veșnică pentru Hristos și cele sfinte.
Mucenicii în tradiția românească
Pentru a aduce un omagiu Celor 40 de Mucenici din Sevastia, gospodinele de pe meleagurile noastre fac, indiferent de zonă, un preparat ce poartă numele acestora. Mucenicii, măcenicii, sfințișorii sau brădoșii sunt atracția culinară a sezonului și se regăsesc în fiecare gospodărie în această perioadă frumoasă a anului.
Cum preparăm mucenicii
În Muntenia și Dobrogea, mucenicii se regăsesc în forme mai mici, de 8, simbol antropomorf al infinitului, dar și simbol al cununii așezate de Dumnezeu pe capul fiecărui tânăr din lacul din Sevastia. Aceștia sunt fierți în apă cu zahăr, nucă și scorțișoară și se servesc fie calzi, fie reci.
Rețeta este foarte simplă, de post și foarte gustoasă. Efortul celor care doresc să pregătească astfel de mucenici este ușurat în proporție uriașă de când pastele în formă de 8 se găsesc în orice magazin. Aceștia doar se pun la fiert alături de esențe aromate, zahăr și coajă rasă de lămâie sau portocală și se servesc cu nucă și multă scorțișoară pe deasupra.
În Moldova însă, lucrurile se complică. Nordul țării pune la bătaie alt soi de mucenici, cu aspect de colaci și în aceeași formă a cifrei 8, însă mai mari și de dulce în general, nepotriviți pentru perioada postului, deși există și variante pentru credincioșii care se abțin de la astfel de bucate. Aceștia se realizează din aluat de cozonac și se însiropează la final cu miere și multă nucă.
Ingredientele necesare sunt făina, zahărul, laptele, ouăle, untul, drojdia, esențele aromate și coaja de citrice, nelipsită din nicio prăjitură. Primul pas pentru niște mucenici gustoși este să facem maiaua din drojdie, lapte și zahăr, iar după ce se încheagă să o amestecăm cu restul ingredientelor până formăm aluatul ca de cozonac.
Lăsăm coca să crească, timp în care din apă, zahăr și esențe aromate realizăm siropul pentru mucenici, punându-le la fiert. Ulterior, vom frământa aluatul și vom realiza formele propriu-zise de opturi. Îi așezăm pe tavă și îi ungem cu unt și ouă, aceștia fiind copți în momentul în care se rumenesc, prinzând acea nuanță aurie. În final, îi scoatem din cuptor, adăugăm siropul și îi ornăm cu nuci și miere, realizând cele mai gustoase preparate tradiționale românești.
Multe cofetării sau patiserii fac astfel de bucate specifice folclorului român, însă nu toate au același gust autentic românesc, precum cele realizate în casă.
