În perioada aceasta, oriunde ne-am plimba prin oraș, la fiecare colț de stradă, vom înâlni câte o persoană cu câteva buchete de ghiocei pe care intenționează să le vândă. Ba mai mult, în păduri încep ușor-ușor să răsară ghioceii și să alcătuiască în acest fel plapuma albă a primăverii. Simbol al gingășiei și al purității, al fragilității și al sincerității, ghiocelul rămâne printre florile cele mai iubite de români.
Știm cu toții despre vestitorii primăverii că sunt niște plante cu bulb, chiar primele plante cu bulb care înfloresc la noi, de pe la sfârșitul iernii și până spre mijlocul perioadei de primăvară. Când vorbim despre ei, cu siguranță toți ne imaginăm firicelul firav care are o floare albă în vârf, ce atârnă ca un clopoțel pe o parte sau pe alta a tulipinii.
Puțini dintre noi știu că nu toți ghioceii sunt la fel, ci din contră, există în lume peste o sută de soiuri de ghiocei. Acest lucru se datorează locului său de proveniență care este fie în Europa, fie în depărtările Asiei. Cu toate astea, istoria lor este una foarte îndepărtată, fiind pomeniți în Legendele Olimpului sau chiar fiind protagoniștii unor legende și mai timpurii
Se spune că atunci când Dumnezeu i-a alungat pe Adam și Eva din Rai, era un ger crunt, un viscol nemaiîntâlnit. Pe măsură ce înaintau, pe Eva au început să o apuce stările de angoasă și tristețe, regretând faptele sale. Însă era prea târziu. Astfel, supărarea sa s-a preschimbat în lacrimi, care imediat cum cădeau pe zăpadă, de la frig, se transformau în ghiocei. Și așa au apărut aceste minunate flori.
O altă legendă ce datează din Rai spune povestea zăpezii care își căuta culoare. Aceasta a fost lăsată de Dumnezeu să aleagă ce nuanță vrea de la orice element natural deja creat. Însă iarba nu a vrut să-i dea omătului din verdele său, nici macii din roșul lor. Foarte tristă și dezamăgită, zăpada a fost zărită de ghiocel, care prin bunătatea sa nemărginită, a fost bucuros să împartă albul cu ea.
Ghiocelul este o contradicție, atât pe cale simbolică, cât și pe cale demonstrată. Astfel, dacă poporul român asociază ghiocelul cu puritatea, iubirea sinceră sau speranța, englezii, de exemplu, asociază această plantă cu ghinionul și cu moartea, fiind simbolul ceasului rău.
De cealaltă parte, ghioceii au puteri tămăduitoare, lucru amintit și de Homer în scrierile sale. În prezent, substanța conținută de aceștia ce poartă denumirea de galantamină sprijină organismul în lupta contra bolilor mintale și ale demenței. Și totuși, bulbul ghioceilor este otrăvitor, deci trebuie să avem mare grijă atunci când îi culegem sau îi plantăm. Acesta conține otravă pentru a împiedica alte animale să mănânce planta sau să se atingă de ea în vreun fel.
Deși ghiocelul se găsește peste tot, nu trebuie să uităm că este o plantă protejată de lege și că, din păcate, se află pe cale de dispariție. De aceea, vă încurajăm să nu mai culegeți ghioceii și nici să nu încurajați comerțul lor, ci să vă bucurați de aceștia în mediul lor natural.
