În fiecare an, la data de 24 februarie, românii sărbătoresc iubirea cu ocazia zilei de Dragobete. De câțiva ani încoace totuși, amploarea luată de Valentine^s Day a făcut ca sărbătoarea noastră să își piardă din notorietate. Cu toate astea, povestea lui Dragobete este una specială și merită povestită.
Dragobete a fost în mitologia românească entitatea care reprezenta dragostea, întocmai cum erau Cupidon, Eros sau Amor pentru greci și romani. Se spune că el era fiul Babei Dochia, alt personaj emblematic al miturilor și legendelor românești.
Povestea ne spune că la nașterea lui Dragobete, acesta a fost vizitat de cele 4 ursitoare care i-au lăsat fiecare câte un dar aparte. Primăvara i-a oferit iubirea ca instrument al cunoașterii, Vara i-a lăsat căldură și gustul dulce al roadelor pământului, Toamna i-a dăruit un fluier pentru a putea cânta cât este ziua de lungă, iar Iarna nu s-a lăsat mai prejos și i-a oferit o îmbrăcăminte albă, imaculată precum zăpada.
Cu aceste daruri primite, Dragobete nu dădea greș nicidecum și putea cuceri orice fată întâlnea în drumul său. El apărea adesea în visele tinerilor pentru a le descoperi tainele iubirii și a-i învăța diverse trucuri ca să dea dragostea roade.
Când s-a maturizat destul, Dragobete a plecat în munți unde a devenit unul cu natura. Astfel, el ajunge, pe lângă ocrotitorul iubirii și al îndrăgostiților, ocrotitorul plantelor și al animalelor. Se zice că atunci când a murit s-a transformat într-o floare numită Năvalnic, care se găsește prin păduri și reprezintă unul dintre vestitorii de seamă ai primăverii.
De asemenea, legenda ne povestește că, sus de tot, în înaltul cerului, Dragobete veghează asupra iubirii de pe pământ. Tot acolo sus, el oficiază la fiecare început de primăvară nunțile păsărilor. Obiceiul se extinde și la oameni, acesta reprezentând divinitatea iubirii.
Sărbătoarea datează încă de pe vremea dacilor și urmărește atât firul iubirii, cât și pe cel al naturii, fiind strâns legată de primăvară. Astfel, tradiția principală din ziua de Dragobete este, cum ar fi normal, oferirea florilor. În trecut, tinerii mergeau la cules de flori pe câmpii și dealuri, pe care le dăruiau persoanelor iubite. Cu acest prilej, mulți dintre aceștia se logodeau și își planificau nunta.
Dragobetele este sărbătoarea veseliei și a prosperității, unde oamenii participau în număr cât mai mare pe vremuri. În prezent, aceștia au mirgat spre Occident și au început să prefere Ziua Îndrăgostiților sărbătorită pe 14 februarie.
„Căci eu iubesc și flori, și ochi, și buze, și morminte”
Lucian Blaga
Cu toate acestea, fie că sărbătoriți sau nu, Dragobetele ar trebui să rămână în tradiția românească cât mai vie. Iubirea este din ce în ce mai superficială în zilele noastre, iar această sărbătoare sintetizează perfect esența purității acestui act. Astfel, sunteți încurajați să iubiți în fiecare zi tot ce vă înconjoară, absolut tot.
