Pe 2/14 iunie 1882 se năștea Ion Antonescu, fiul Chiriachiţei (născută Dobrian) şi al locotenentului Ion Antonescu, un erou al Războiului de Independenţă din 1877-1878. Anii de formare educațională și profesională au fost: 1890-1894 = clasele primare; 1894-1898 = primele patru clase de liceu; 1898-1902 = Şcoala fiilor de militari din Craiova; 1902-1904 = Şcoala Militară de Infanterie şi Cavalerie; 1905-1906 = Şcoala Specială de Cavalerie; 1909-1911 = Şcoala Superioară de Război; 1911-1912 = studii de stat major; 1912-1913 = Şcoala de observatori aerieni. De remarcat predilecţia tânărului Antonescu pentru arma cavaleriei. În privinţa pregătirii trebuie spus că toate şcolile şi cursurile au fost absolvite cu acelaşi calificativ: foarte bine. Antonescu a avansat din grad în grad, de la acela de sublocotenent la mareşal în răstimp de exact 40 de ani.
Perioada interbelică îl consacră pe Antonescu nu numai în domeniile militar şi diplomatic, dar şi în cel politic. Mai întâi, prin participarea sa în 1920 la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919-1920, ca delegat în diverse comisii şi misiuni (reparaţii, dezarmare, lichidările de război etc.) ori ca ataşat militar la Paris (1922-1923) ori la Londra şi Bruxelles (1923-1926). Revenit după 1 noiembrie 1926 la Bucureşti, el s-a aflat ani la comanda legendarei Divizii a 3-a Infanterie Piteşti (1933-1937)13 ori a fost director al Şcolii Superioare de Război în două rânduri (1927-1929 şi 1931-1933), Secretar General al Ministerului Apărării Naţionale (1928) şi, mai cu seamă, Subşef al Marelui Stat Major (1933-1934). La 12 iulie 1940 în contextul prăbușirii granițelor, își dă demisia din armată. Cu scurgerea anilor, Antonescu şi-a aflat cel mai bun aliat în foile de apreciere, toate păstrate în arhive, şi atestând că vreme de multe decenii (1904-1937) el a primit an de an calificativul foarte bine, mai puţin pentru 1933-1934, când a intervenit o dispută personală cu superiorii săi, generalii Paul Angelescu şi N. Samsonovici, care l-au atenţionat fără rezerve cu … rău. Sub acest aspect de mare interes sunt obişnuitele foi calificative anuale:
1907: “Foarte bun ofiţer sub toate raporturile. Prin zelul şi priceperea lui la serviciu a atras atenţia şefilor săi. A fost însărcinat cu conducerea şi instrucţia plutonului de pionieri, de care s-a achitat în mod deosebit. Ofiţer foarte serios şi cu o conduită exemplară. Merită din toate punctele de vedere a înainta la alegere, pentru care îl propun.”
Citeste mai mult: https://identitatea.ro/cariera-maresalului-ion-antonescu/
