În liniştea spaţiului expoziţional al Muzeului Sportului din Bucureşti, tulburată doar de paşii vizitatorilor, dar mai ales de vocile grupurilor de copii, trofeul Campionatului Mondial de Handbal din 1970, câştigat pentru a treia oară de echipa naţională masculină a României, străluceşte peste zestrea sportivă a României;un mesager dincolo de cuvinte a ceea ce au făcut şi ar putea face din nou în lumea sportului românii.
Orice istorie a handbalului scrisă în lume conţine fără excepţie referiri şi, uneori, pagini întregi dedicate handbalului românesc. Atunci când vine vorba despre odiseea acestui sport pe plan internaţional, o lume întreagă cunoaşte, într-o măsură mai mare sau mai mică, povestea ascensiunii postbelice fulminante a României până la nivelul de dominare mondială. De altfel, Cartea Recordurilor a consemnat performanţa istorică a naţionalei masculine de handbal a României, care devenea, în 1974, prima din lume care câştiga de 4 ori Campionatul Mondial.
Primele titluri mondiale:în 1956 la feminin, în 1961 la masculin
Marile realizări internaţionale ale României în această ramură sportivă nu se datorează unor conjuncturi favorabile, ci activităţii sistematice de organizare şi cristalizare a unei concepţii proprii de joc, viitoarea şcoală românească de handbal, care precede cu decenii momentul cuceririi primelor titluri mondiale de către ţara noastră, la feminin în 1956 şi la masculin în 1961. Acest parcurs de excepţie a valorizat rădăcinile adânci ale handbalului românesc, întinse până în interbelic şi reprezentate de reputaţii specialişti saşi din Ardeal ai handbalului în 11.
Cucerirea de către echipa naţională masculină a României a primului titlu mondial la handbal în 7, în 1961, după cele două anterioare la handbal în 11 aduse de naţionala feminină, în 1956 şi 1960, va deschide o eră de supremaţie a handbalului românesc în lume timp de aproape un deceniu şi jumătate.
Un glob pământesc stilizat
Dintre cele patru trofee de campioni mondiali ale băieţilor noştri, obţinute în 1961, 1964, 1970 şi 1974, cel al Campionatului Mondial din 1970 se află în prezent expus în cadrul Muzeului Sportului din Bucureşti. La această ediţie a Mondialelor, România a etalat un handbal modern, jucând eficient şi spectaculos, ceea ce i-a atras articole de presă elogioase şi nenumărate ropote de aplauze din partea sălilor arhipline. Până la finala mondială de la Paris, câştigată în prelungiri împotriva R.D.G., învinşii României fuseseră Franţa, Elveţia, Suedia şi Danemarca. „România este de departe cea mai eficace echipă pe care am întâlnit-o în lunga mea carieră. Gruia rămâne incontestabil cel mai puternic şuteur. Ce clasă! Are un şut care paralizează!”, avea să declare portarul danez Bengyt Mortensen după jocul pierdut în faţa echipei noastre.
Citeste mai mult: https://identitatea.ro/cand-zeii-handbalului-erau-romani/
