Sfârșitul lunii martie este mereu acea perioadă din an când totul înflorește. Mai ales după echinocțiul de primăvară când ziua începe să ne încânte mai mult timp decât o făcea înainte. O plimbare pe străzile orașelor noastre este așezonată cu flori și copaci înfloriți, un miros îmbietor și razele jucăușe ale soarelui.
Dar o plimbare printr-un cadru mai natural, cum ar fi un parc sau o alee de pădure, aduce și ea numeroase surprize. Concluzia este oricum că iubim primăvara și cine încearcă să ne contrazică, nu poate avea argumente valide.
Vremea la noi în ultimele zile a fost de-a dreptul uimitoare, oamenii renunțând rapid la hainele groase și obositoare de iarnă și revenind cu plăcere la gecuțele de blugi și obiectele vestimentare subțiri. De asemenea, starea de bine care domină printre români în ultima perioadă se leagă și de ridicarea restricțiilor și marcarea sfârșitului pandemiei de coronavirus.
Primăvara în literatura română
Pe lângă acest context social, primăvara are farmecul ei, iar românii au știut mereu să se bucure de natură și de aceste clipe de reînviere, de conexiune cu elementele naturale. Aceste momente sunt foarte bine conturate și capturate în poeziile marilor autori români care scriau, în general, pasteluri. Printre aceștia se numără Vasile Alecsandri, Otilia Cazimir, George Coșbuc, George Topârceanu și lista poate continua.
Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină şi căldură, În curând şi el apare pe-orizontul aurit, Sorbind roua dimineţii de pe câmpul înverzit. El se-nalţă de trei suliţi pe cereasca mândră scară Şi cu raze vii sărută june flori de primăvară, Dediţei şi viorele, brebenei şi toporaşi Ce răzbat prin frunze- uscate şi s-arată drăgălaşi. Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de muncă. Păsărelele-şi dreg glasul prin huceagul de sub luncă. În grădini, în câmpi, pe dealuri, prin poiene şi prin vii Ard movili buruienoase, scotând fumuri cenuşii. Caii zburdă prin ceairuri; turma zbiară la păşune; Mieii sprinteni pe colnice fug grămadă-n repejune, Şi o blândă copiliţă, torcând lâna din fuior, Paşte bobocei de aur lâng-un limpede izvor. Vasile Alecsandri, Poezii de primăvară - Dimineața
Când plouă lin în primăvară, Toți zic: “Să dea Domnul, să dea!” Și de te culci pe prisp-afară, Mai vezi pe cer și câte-o stea … E cald, și ploaia răcoroasă Ozon în aerul curat În urmă-i lasă; drăgăstoasă Natură toată-i un pupat. Se pupă corbi, de bucurie Că au scăpat de iarnă grea; Se pup brabeti cu gălăgie, Și iată și o rândunea… Și-o barza … calcă cu măsură Cu pasul grav, explorator, Se plimbă chiar prin bătătură Cu aerul nepăsător. Când plouă toate germinează; Pământul liber de zăpezi, Spălat de ploi, se decorează Cu mii de mii de muguri verzi … În țarini grâul încolțește, În dealuri via o dezgrop; De ploaie tot se-nveseleste, Pe orice frunză e un strop. Și soarele o caldă rază Trimite pe furiș prin nori; Iar flori și păsări că să-l vaza Se-naltă, zboară către zori. Ion Luca Caragiale, Primăvara
Primăvara și arborii ei
Printre cel mai des întâlniți copaci care înfloresc în această perioadă și pe care îi vedem cel mai mult pe străzile din România sunt cireșii și florile lor albe sau rozalii. Mirosul și frumusețea lor fac din cireș unul dintre cele mai cunoscute specii de arbore care își face apariția primăvara.
În cultura europeană, să oferi cuiva în dar o ramură de cireș înflorită era un gest care dovedea respectul față de persoana căreia îi faci acest cadou. Florile de cireș rămân simboluri ale purității, renașterii și iubirii ludice. În cultura japoneză, ele au o însemnătate aparte, fiind strâns legate de sărbătorile și tradițiile lor. Acestea fac pace cu pământul când se desprind și cad deasupra sa, fiind un element cheie al renașterii și al ciclului continuu de existență.
Magnolia este a doua cea mai des întâlnită plantă, care depășește oricare alta cu frumusețea și fragilitatea sa. Aceasta se poate clasifica ca fiind mai specială, neîntâlnindu-se pe toate drumurile și având un caracter regal.
Tot în cultura asiatică, magnoliile simbolizează iubirea față de natură, dar și o forță de viață, dat fiind că sunt florile cele mai des oferite proaspetelor mămici. Magnolia ascunde semnificații multiple, care diferă de la culoare la culoare. Astfel, dacă magnolia este verde ea simbolizează norocul și fericirea, în timp ce o magnolie mov ascunde gânduri de însănătoșire îndreptate spre o persoană aflată în suferință.
Primăvara în București
Toate aceste plante pot fi admirate în grădinile din București, cum ar fi Grădina Botanică Dimitrie Brândză, în parcurile capitalei, printre care cel mai potrivit loc este Grădina Japoneză din Parcul Mihai I, fost Herăstrău, dar și în altele precum Cișmigiu sau Alexandru Ioan Cuza, zis și IOR.
De asemenea, puteți găsi o multitudine de terase în aer liber, decorate în stiluri proprii și posesoare ale unor meniuri care mai de care mai speciale, devenind locurile perfecte unde puteți lua o gură de aer curat și doza de speranță determinată de această renaștere a naturii.