Se spune că la 1 martie s-a născut marele scriitor Ion Creangă, și zicem că „se spune”, pentru că anumite surse susțin că data acestuia de naștere ar fi incertă. Cu toate astea, el a rămas în conștiința literaturii române drept unul dintre cei mai mari scriitori și unul dintre cele mai importante repere culturale ale noastre.
Astfel, știm că el s-a remarcat prin diverse opere mai mult sau mai puțin serioase, pornind de la celebrul „Amintiri din copilărie” și până la poveștile precum basmul „Povestea lui Harap-Alb” sau „Fata babei și fata moșneagului”. Deși a fost o emblemă a literaturii române, el a fost un personaj dificil, caracterizat de complexitate și ambiguitate.
„Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi găurit pielea în dreptul ochilor, nu ne-am putea vedea greşelile unii altora”
Ion Creangă
Cine este Ion Ștefănescu?
Pentru mulți numele Ion Ștefănescu nu spune nimic, nu este urmat de nicio poveste sau istorie. Ei bine, e momentul să aflăm că acesta era de fapt numele lui Ion Creangă, care ulterior a decis să-și schimbe numele după mama sa, astfel ajungând la ceea ce îl reprezintă chiar și în zilele noastre.
Pofta vine mâncând
Un lucru mai mult sau mai puțin amuzant despre Creangă este acela că sportul său preferat era să mănânce. Acesta putea mânca la o masă zeci de feluri de mâncare, slăbiciunea sa principală fiind dulciurile, în mod expres specialitatea românească poale-n brâu.
O tentativă de preoție și căsătoria cu o minoră
Mama sa era o fire foarte credincioasă, iar dorința sa principală era ca Ion Creangă să devină preot. Acesta a urmat Școala de Popi de la Socola, însă nu era deloc încântat de această idee. Cu toate astea, el și-a urmat acest drum și pentru a deveni preot, s-a însurat cu o fată în vârstă de 15 ani. Chiar dacă intențiile sale au fost bune în preoție, nu l-a ținut mult. Clericii au fost deranjați de caracterul său rebel, Creangă fiind adeptul teatrului, vânătorii sau a deciziilor impulsive.
Războiul cu socrul său
Din anumite considerente, Creangă a început un război cu socrul său. Acesta l-a pârât pe bătrân la Mitropolie pentru că l-a folosit în gospodărie în mod excesiv, fie ca dascăl, fie la diverse munci, iar pe deasupra scriitorul susținea și că socrul său l-a păcălit când i-a oferit zestrea. Ba mai mult, tatăl Ilenei a încercat să-l și sugrume pe scriitor. Astfel, Ion este determinat să fugă de acesta, alături de soția sa și de fiul lor la Iași, însă lucrurile nu reizstă.
Căsătoria cu Ileana
Este deja știut faptul că pe vremuri tinerii se căsătoreau de mici, însă Ileana a făcut acest pas la o vârstă mult prea fragedă. Cum spuneam mai sus, cei doi au făcut un copil, pe Constantin, însă căsnicia lor nu a mers prea bine. Astfel, Ileana decide să-i părăsească pe amândoi și îl lasă pe tânărul scriitor în voia sorții alături de fiul său. Ea a ales să fugă de ei pentru un călugăr pe care abia îl cunoscuse.
Ion Creangă, un tată bun
Cu toate că rămăsese singur și nu avea un venit suficient pentru a-l întreține pe fiul său, Ion Creangă a făcut tot posibilul ca celui mic să nu-i lipsească nimic. Astfel, scriitorul s-a angajat să predea limba germană într-o școală, iar contrastul face ca în paralel să facă trafic de tutun. Scopul scuză mijloacele, nu-i așa?
Subestimarea și influența prietenilor
Un lucru despre cariera artistică a lui Creangă este sigur, anume faptul că acesta avea o părere foarte proastă despre ceea ce scria. Ba mai mult, acesta chiar se mira și glumea pe această temă, considerând că oamenii nu ar trebui să-i citească aberațiile. Un rol important l-a avut Mihai Eminescu, datorită căruia a scris majoritatea operelor sale.
“Lasă Creangă, ai să citești în Junimea, tu nu ai nevoie să fii corectat de nimeni.”
Mihai Eminescu
Cel mai bun prieten
Viața tristă a marelui scriitor a fost presărată și cu momente frumoase și relații benefice. Una dintre ele este chiar cea cu Mihai Eminescu, iubitul poet român. Cei doi s-au cunoscut chiar înainte ca acesta din urmă să plece la Viena pentru a-și termina studiile, însă prietenia lor a fost puternică și de durată. Moartea prematură a poetului i-a provocat o tristețe atât de apăsătoare lui Creangă încât la scurt timp s-a stins și el din viață.
Epilepsia și sfârștiul său violent
Moștenită de la mama sa, Ion Creangă a suferit de aceeași boală cruntă, anume epilepsia. Această maladie i-a adus chiar și sfârșitul, avânt o moarte violentă, care l-a chinuit destul de mult pe scriitor. Creangă își dă sufletul în tutungeria pe care o frecventa, chiar în noaptea de Anul Nou.
„Fu văzut plângând ca un copil şi adormind cu cartea de poezii a lui Eminescu. Presimţirea morţii se înnegri şi mai tare în inima lui. De acum el se gândi cu seriozitate la stingere şi-ncepu să-şi pună întrebări asupra vieţii viitoare. Ca diacon, nu prea se gândise la astfel de lucruri, luat de necazurile vieţii, şi nici seminarul nu avea obiceiul să răscolească sufletul cu nişte probleme care nu trebuie popilor de ţară”
George Călinescu
0 Comments