Mircea Eliade s-a născut în anul 1907 la București și s-a stins din viață 79 de ani mai târziu, la Chicago. Acesta a fost cel mai mare istoric al religiilor, un scriitor de seamă a peste 80 de volume și eseuri, dar și un renumit și distins profesor la Universitatea din Chicago. Cu toate că ne mândrim pentru faptul că o personalitate așa marcantă pentru atâtea domenii era român, Eliade a fost un personaj controversat din diverse puncte de vedere.
1. Înainte de a se căsători cu Nina Mareș, Eliade avea două relații amoroase în paralel: pe de o parte acesta își împărtășea iubirea cu Nina, femeie divorțată, cu un copil din prima căsnicie, iar de cealaltă parte, tânărul scriitor se iubea cu Sorana Țopa, o actriță foarte adorată și în vogă la vremea respectivă. Eliade nu a putut decide timp de un an și jumătate pe care să o aleagă, acesta s-a gândit că ar fi mai bine să se despartă de amândouă, însă în final a hotărât că menirea lui este alături de Nina.
2. Scriitorul român a învățat limba italiană pentru a-i putea citi în original operele lui Giovanni Papini, un scriitor italian renumit pentru volume precum Un om fără sfârșit, Gog; Diavolul sau Amurgul filosofilor. De asemenea, Eliade s-a inspirat mult de la Papini, acesta devenind un model cu care românul empatiza foarte mult.
„Mă regăseam aproape pe de-a-ntregul în copilăria și adolescența lui Papini. Ca și el, eram urât, foarte miop, devorat de o curiozitate precoce și fără margini, voind să citesc tot, visând să pot scrie despre toate. Ca și el eram timid, iubeam singurătatea și mă înțelegeam numai cu prietenii inteligenți sau erudiți; ca și el uram școala și nu credeam decât în cele ce învățam singur, fără ajutorul profesorilor.”
Mircea Eliade
3. Nina Mareș pare să fie alter egoul Ilenei, eroina din romanul scriitorului Nuntă în cer. Tema volumului pornește de la o dragoste perfectă și cutreieră până la destin, surprinzând iubirea dintre Mavrodin și Ileana. Personajul feminin emană un mister desăvârșit și este caracterizată de două direcții: felul în care aceasta dispare și faptul că rămase complet marcată de prima sa dragoste. Când Mircea Eliade încearcă să se despartă de Nina, aceasta îi dă impresia că vrea să dispară, să se sinucidă, vorbind despre faptul că nu poate să-și piardă marea iubire a doua oară, întocmai ca Ileana.
4. Eliade și Emil Cioran au fost prieteni foarte buni, însă au avut un moment de impas cauzat de actrița Sorana Țopa. În urma despărțirii de istoricul religiilor, Sorana s-a aruncat în brațele amicului său filosof, generând o ceartă între aceștia. Cei doi s-au duelat și s-au ironizat unul pe celălalt prin diverse articole, cum ar fi Omul fără destin publicat de Cioran în ziarul Vremea. Cu toate acestea, momentul de rivalitate în amor nu a reprezentat finalul prieteniei dintre cei doi, ci doar un val de-ale tinereții.
„Am înțeles mai târziu oboseala și exasperarea lui Eliade, precum și ridicolul atacului meu exagerat, pentru care el nu mi-a purtat niciodată ranchiună, ba chiar s-a amuzat pe seama lui. E o trăsătură ce merită semnalată, căci experiența mi-a arătat că scriitorii – cu toții chinuiți de o memorie prodigioasă – sunt incapabili să uite o insolență prea lucidă.”
Emil Cioran
5. Mircea Eliade a fost profesor de istorie a religiilor la Univeristatea din Chicago, începând cu anul 1957. Acesta s-a remarcat profund în rândul celorlalte cadre didactice, primind titlul de Distinguished Service Professor. În anul 1985, catedra de istoria religiilor de la aceeași universitate preia numele de Mircea Eliade și se numește astfel chiar și în prezent.
6. Chiar dacă a călătorit mult și a locuit multă vreme peste meleaguri, Eliade și-a scris toate operele în limba română. Acesta susținea că a scrie în limba maternă este singura cale de a se simți în continuare legat sufletește de România. Un student de la Universitatea din Chicago a învățat limba română tocmai pentru a-i putea traduce operele marelui scriitor.
7. Eliade a fost pasionat de latura fantastică și ocultă a lucrurilor, influențe puternice pentru această aviditate a scriitorului având-o călătoriile sale în Asia. Acesta și-a manifestat aceste curiozități atât în volumele științifice de istorie a credințelor religioase, dar și în nuvelele și povestirile fantastice, culminând cu apariția cărții Ocultism, vrăjitorie și mode culturale.
8. Pe vremea comunismului a fost un personaj-tabu pe teritoriul României, întocmai precum și opera sa, din cauza simpatiilor legionare arătate în tinerețe. Se spune chiar că prietenul său, Constantin Noica, cu care se cunoștea din perioada liceului, a fost condamnat în 1958 la 25 de ani de închisoare deoarece a citit și promovat în rândul românilor volumul Noaptea de sânziene, aparținându-i lui Eliade.
“Acei ani au fost cei mai fericiţi din viaţa lui, mai ales anii petrecuţi într-o celulă, singur, fără nici o carte, fără o foaie de hârtie şi un creion… “Tot timpul era al meu! Îmi spune. Puteam medita pe îndelete, fără grabă; puteam gândi la tot ceea ce citisem până atunci. Aşa am parcurs întreaga istorie a filosofiei occidentale, de la presocratici la Husserl…”
Constantin Noica
