Ajunul Crăciunului este o zi specială, în care toată lumea se ocupă cu treburile casnice, cu ultimele adăugiri la mâncărurile speciale pentru ziua următoare, dar și cu menținerea atmosferei de sărbătoare. Fie că vorbim de Crăciunul din spațiile pitorești, rurale, fie că facem Crăciunul într-un bloc de oraș, acesta are aceeași magie și urmărește, în mare parte, aceiași pași pentru a se menține pe linia tradițională. Tu cunoști aceste obiceiuri?
Colindul
Colindele sunt cea mai frumoasă metodă de a răspândi spiritul Crăciunului, așa cum pe vremuri s-a răspândit vestea nașterii lui Iisus. Tradiția spune că se merge la colindat în noaptea de 24 spre 25, atunci fiind cel mai propice moment să bucuri oamenii cu frumoasele melodii, însă se practică și înainte, dar și după Crăciunul propriu-zis. Printre cele mai cunoscute se numără mersul Steaua, ce are origini bizantine profunde, sau cu Bună Dimineața.
La țară, colindătorii desemnau un „jude” sau un „vătaf”, care urma să fie conducătorul lor. Aceștia erau primiți în curte unde cântau și vesteau sărbătoarea, iar apoi erau aduși în casă, unde primeau nuci, colaci sau covrigi.
La oraș, colindătorii merg din ușă în ușă, răsunând pe coridoarele blocurilor. Aceștia nu formează o legătură afectivă directă cu cei pe care îi colindă, cum se întâmăplă la sate, însă duc bucuria Crăciunului prin casele oamenilor.
Capra și ursul
Cu siguranță ne-am întâlnit toți măcar o dată cu capra sau cu ursul pe drum, pe ulițele plaiului sau pe drumurile aglomerate de la oraș. Aceste animale simbolizează vietăți fantastice, ce își au originile în ritualurile sacre arhaice.
Dansul lor este recunoscut ca fiind unul energic, un adevărat spectacol, grație celor care acompaniază animalul improvizat din lemn și alte materiale. Ceata de colindători creează un adevărat spectacol, plin de dans și muzică, care, însă, dă uneori celor care îl privesc o senzație inconfortabilă, ba chiar neplăcută.
Plugușorul
Plugușorul este o tradiție pur românească, care pune în lumină latura agrară a identității noastre. Acesta avea la origini ritualul unei invocări cu substrat agrar, iar versurile cântecului reprezentau o incantație magică. Astăzi, acest obicei și-a pierdut însemnătatea magică, însă menține tradiția vie. Cei care merg cu Plugușorul sunt acompaniați de biciuri, pocnete, chiuieli și onomatopee, specifice obiceiului agricol.
Sorcova
Tradiția sorcovei este una specficiă, de această dată, Anului Nou. Copiii, în special, confecționează o sorcovă dintr-o ramură de copac sau dintr-un băț, împodobit cu diverse flori și panglici colorate. Textul pe care aceștia îl spun când sorcovesc pe cineva este ca o vrajă, și are menirea de a ocroti în noul an persoana în cauză.
