Odată cu fiecare sărbătoare, în casele oamenilor domnește mirosul de preparate culinare alese, de la feluri principale și până la deserturi gustoase. Însă de ceva timp, vedetele zilelor de Crăciun sau Paște sunt, fără dar și poate, sarmalele. Cunoscute drept mâncare tradițională consacrată a poporului nostru, acestea ascund o istorie mult mai interesantă decât ar părea.
De unde vin sarmalele?
Oricât ne-am dori să ne asumăm descoperirea sau inventarea acestui preparat-minune, întocmai precum multe alte popoare din zona noastră și nu numai, trebuie să recunoaștem că nu noi suntem părinții sarmalelor. Acestea au apărut într-o perioadă nespecificată, surprinzător sau nu, în Turcia, iar treptat, odată cu influența și stăpânirea otomană prestată de-a lungul istoriei, s-au extins pe teritoriul nostru și al celor aflați în aceeași situație.
Termenul de „sarmale” provine de la termenul turc sarmak și înseamnă „pachet”. Această relație semantică s-a creat datorită formei și compoziției sarmalelor, care sunt „un pachet” de varză (sau foi de viță), umplut cu carne și alte ingrediente care dau savoare acestora.
Sarmalele sunt foarte apreciate de români, dar și de străinii care ne trec pragul pe parcursul anului, ajungând ca alături de mămăligă, smântână și eventual un ardei iute, să capteze interesul tuturor și să devină imaginea reprezentativă a gastronomiei românești.
Sarmalele în diferite regiuni din România
În general, de Crăciun se găsesc pe masa românilor, pe lângă lebăr, piftie, fripturi sau cozonaci, sarmalele clasice din carne de porc, înfășurate în foi de varză. Carnea se amestecă cu orez și condimente, iar mai apoi rulourile formate se fierb la foc mic alături de afumătură. Cu toate acestea, bucătăria românească diferă de la regiune la regiune.
De exemplu, în Dobrogea întâlnim un sortiment de sarmale de pește, grație poziționării zonei lângă mare și deltă. În Muntenia există sarmalele umplute cu carne de rață, o adevărată capodoperă a bucătăriei. De asemenea, în Banat sarmalele sunt mult peste medie în ceea ce privește dimensiunile. Ele se servesc câte două – trei, alături de smântână.
La fel ca în Banat, în Maramureș sarmalele sunt la fel de mari precum pumnul unui om și conțin o combinație aparte de cărnuri, de la mușchi la picioare de porc. Oltenii nu fac o diferență în procesul de gătire al acestora, ci în felul în care le servesc, mai exact alături de piftie, adică fierbinte lângă rece. Aceasta este o combinație inedită de gusturi, pe care fiecare ar trebui să o încerce la un moment dat.
În Moldova, sarmalele sunt mici și condimentate, adesea găsindu-se în „cuiburi”, o foaie de varză mai mare, câte 15 sărmăluțe. Tot în partea de nord a țării, întâlnim mai des sarmalele în foi de viță.
Nu în ultimul rând, deoarece românii sunt un popor credincios și au căutat mereu să rămână alături de Dumnezeu prin post, găsim sarmalele fără carne, dintr-o umplutură bazată pe orez și legume.
Indiferent ce formă am alege, sarmalele nu ne vor dezamăgi și continuă să ne reprezinte la nivel internațional.
