După șapte zile prin ”iadul alb”, Tibi Ușeriu a finalizat cursa Montane Yukon Arctic Ultra pe distanța de 300 mile (în realitate 305,4 mile), fiind al doilea după elvețianul Fabian Imfeld care a avut nevoie de 6 zile, 18 ore și 10 minute. Cei doi sunt singurii care au trecut linia de sosire dintre cei 21 care au luat startul.
”După 170 ore și 500 kilometri parcurși, Tibi ajunge la finalul Yukon Arctic Ultra pe locul doi. Acum un an era scos din cursă după numai 24 ore, cu degetele de la picioare degerate.
A fost un an foarte greu pentru Tibi. Rănile de după degerături se vindecă foarte lent, pielea nouă care se formează este extrem de sensibilă, așa că participarea la Yukon Arctic Ultra 2020 a fost pentru el un test extrem de important.
A fost o ediție extrem de dificilă : 21 au plecat în cursă și numai 2 au ajuns la final.
Cum cursa de sănii trase de câini nu a pornit din Whitehorse în acest an, traseul nu a mai fost bătătorit, așa că poteca a fost acoperită de zăpadă proaspătă, făcând înaintarea mult mai dificilă. Temperaturile au scăzut treptat și s-a ajuns la -39 grade. Așa se face că în final numai doi au reușit să ajungă la final.
Scopul principal a fost să ajungă la final. Avea nevoie de reușita asta după incidentul de anul trecut. Avea nevoie de un nou punct de referință. Avea nevoie să afle dacă se mai poate baza pe picioarele lui.
A plecat timid, neîncrezător, dar a terminat cu zâmbetul pe buze și cu încredere în el. Exact ce își dorea de la această cursă.
A fost un efort colosal, imposibil de descris în cuvinte. Poate își va face el timp la un moment dat să ne povestească.
Tibi are un vis tare frumos, acela că într-o bună zi vom putea alerga pe Via Transilvanica. S-a dus acolo ca să-și facă visul cunoscut. A și făcut o filmare în timpul concursului, film pe care noi l-am postat pe pagina noastră.
Vă anunțăm cu mare bucurie că au fost 160 donatori și că s-au strâns 10215 lei, așa că am mai făcut câțiva pași către capătul acestui drum, lucru pentru care vă mulțumim din toată inima! Frumoasa siglă din antet este făcută de către Ciprian Anton.
Însumează perfect tot ce am trăit și simțit noi toți, în ultima săptămână.
Oameni dragi, oameni frumoși, așteptăm cu drag să fim iar împreună”
VINERI, 7 februarie 2020
În ultima convorbire telefonică purtată cu Alin Ușeriu la finalul cursei, Tibi a spus: ”Ultima parte o fost cea mai grea că o fost zăpadă multă, dar când știi că vine finalul, tot îi mai ușor. O fost interesant. Nici nu se compară cu 6683 Arctic Ultra. Aici o fost experiență care nu se compară cu nimic din toate punctele de vedere. Am două degerături mici, dar îs perfect. De aici pot să o iau înapoi. Îi bun elvețianul. Ne revedem. Și pentru mine o fost o cursă specială. M-o distrus. Nu am mai putut mânca proteina aia, vomitam de la ea. (…) Emoțional m-am făcut praf și pulbere”.
Tibi a postat următorul mesaj:
”Dragilor, Am ajuns la capăt, deși drumul ăsta părea la un moment dat fără capăt. Vă mulțumesc enorm pentru susținerea voastră. Fără gândurile voastre bune, jur că m-aș fi pierdut pe drum. Mulțumesc Tășuleasa și mulțumesc Via Transilvanica, drumul nostru, al tuturor, cel care m-a trimis aici în delegație, ca ambasador.
La ora asta, gândurile mele sunt puține și simple. Zic așa: Uneori, pare greu să te întorci și doar pentru că ai uitat undeva becul aprins. Să te întorci acolo unde ai suferit o traumă, e un pic și mai greu. Pozele astea două puse în paralel, spun povestea acestei aventuri. Sunt fericit că am îndreptat lucrurile. Trag scurt o concluzie de încheiere, înainte de a mă prăbuși într-un somn adânc: Să nu uităm că visurile noastre, ale fiecăruia, fie ele mici sau mari, chiar contează. Fără idealuri, mă tem că am dispărea. Așadar, să nu renunțăm la ele orice ar fi. Vă mulțumesc, ne vedem acasă! Multumesc Aliat Târgu Mureș!”
Citește mai mult: timponline.ro
