Am ajuns să vizitez Templul Coral din București după ce am vazut câteva poze cu acesta și am aflat că se poate vizita ca orice muzeu. M-a atras în principal vechimea monumentului, arhitectura sa maura care m-a dus cu gândul la bisericile și cetățile vizitate în Andaluzia, precum și abstractă și plină de culoare pictura interioară. Pentru mine, vizitarea oricarui monument de pe teritoriul țarii noastre înseamnă cultură, educație, înseamnă descoperirea istoriei, a ceea ce suntem sau ce sunt altii. Din păcate, foarte puțini conaționali gândesc în felul acesta și nici măcar bisericile noastre nu sunt prea vizitate pentru istorie și cultură, ci doar pentru religie, iar acest lucru spune foarte multe despre educația noastră, a românilor.
Ca sa vizitez sinagoga am platit 10 lei, iar la interior un ghid sau gobai (administrator al sinagogii) mi-a povestit despre istoria acestei constructii, despre religia lor, simbolistica si istoria evreilor din Bucuresti si din tara. Am aflat cu aceasta ocazie mai multe lucruri noi. Spre exemplu, faptul ca denumirea Templului Coral vine de la obiceiul religios al predicilor de a fi insotite de un cor, care impreuna cu rabinul realizeaza un fel de concert. Ca si organizare, barbatii stateau la parter iar femeile la cele doua etaje. In prezent, avand in vedere faptul ca femeilor in varsta le era greu sa urce la etaj, au fost amenajate un fel de perdelute ce despartesc cele doua randuri, si astfel barbatii de femei.
Sursa: https://identitatea.ro/templul-coral-obiectiv-istoric/
