Ştefania Mărăcineanu, savanta care a descoperit radioactivitatea şi a provocat prima ploaie artificială

 Ştefania Mărăcineanu (1882 – 1944) a fost unul dintre marii fizicieni ai Romaniei. A creat primul Laborator de Radioactivitate din ţară, folosind aparatura cumpărată din banii proprii. A fost primul savant care a identificat fenomenul radioactivităţii artificiale, pentru care Frédéric şi Irène Joliot-Curie au obţinut Premiul Nobel. A semnalat pentru prima dată că în ajunul producerii unui cutremur radioactivitatea creste în zona epicentrului. A descoperit procedeul de declanşare artificială a ploii, cu ajutorul unor săruri radioactive, şi a stabilit legătura între cutremure şi precipitaţii.

A urmat cursurile liceale la Şcoala Normală „Elena Doamna” şi Şcoala Centrală din Bucureşti, absolvită în 1903, şi pe cele universitare la Facultatea de Ştiinţe Fizico-Chimice a Universităţii din Bucureşti, unde şi-a susţinut examenul de licenţă în 1910. Predă, o vreme, fizica la Şcoala Centrală, apoi urmează cursurile de radioactivitate ţinute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris. În capitala Franţei, la Sorbona, îşi susţine, în 1924, doctoratul, cu teza Cercetări asupra constanţei poloniului şi asupra penetrării în metale, primind calificativul «Très Honorable». Auditoriul era format din mulţi studenţi, profesori sau fizicieni care umpleau până la refuz amfiteatrul unde savanta îşi ţinea dizertaţia. Printre aceştia se afla şi Marie Curie care a cooptat-o în echipa sa. „Domnişoara Mărăcineanu a lucrat mai mulţi ani în laboratorul meu şi recent a obţinut titlul de doctor în ştiinţe fizice. Apreciez în mod deosebit munca ei ştiinţifică.”

După obţinerea doctoratului lucrează şi la observatoarele din Mendou şi Paris, unde a demonstrat că plumbul supus mai multe secole radiaţiilor solare a devenit radioactiv. A folosit la experiment bucăţi din acoperişul Observatorului Astronomic parizian, vechi de 300 de ani. Rezultatele au fost publicate în revista „Comptes Rendus des Séances de l’Académie des Sciences de Paris”.

Numită, în 1925, asistent universitar la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, în laboratorul profesorului Christache Musceleanu, creează aici primul Laborator de Radioactivitate din ţară, folosind aparatura cumpărată cu banii proprii. Lucrând la teza ei de doctorat, Ştefania Mărăcineanu a identificat fenomenul radioactivităţii artificiale. Cercetările au fost publicate în mai multe reviste de specialitate. Procedeul a fost explicat fizic şi matematic de Irène Joliot-Curie şi soţul acesteia, descoperirea fiind încununată cu acordarea premiului Nobel celor două personalităţi. Meritele fizicienei române au fost recunoscute de către fiica Mariei Curie într-un articol publicat în „Neues Wiener Journal”, pe 5 iunie 1934: „Ne amintim că savanta română, domnişoara Mărăcineanu, a anunţat în 1924 descoperirea radioactivităţii artificiale”. O recunoaştere timidă, mai mult formală, pentru că, în realitate, Ştefania Mărăcineanu făcuse nu o simplă informare, ci demonstraţii ştiintifice, în faţa unei asistenţe universitare entuziaste şi numeroase. Fiziciana nu a protestat desi, practic, Nobelul i-a fost suflat. În 1925, s-a întors pentru puţin timp în ţară, unde fusese numită asistenta profesorului Cristache Musceleanu, la Universitatea din Bucureşti, dar a continuat apoi să lucreze pentru Laboratorul Marie Curie şi pentru Observatoarele din Meudon şi Paris, până în 1930.