fbpx

Cu toții suntem familiarizați cu luminile roșu, galben și verde ale dispozitivului ce dirijează traficul în intersecțiile aglomerate. Dar te-ai întrebat vreodată pe ce artere de circulație a fost instalat primul semafor electric din România? Ziarul Universul a numit primul semafor din București „cel mai nou aparat de semnalizare”.

Cu mult timp înainte ca oamenii să conducă automobile, căruțele trase de cai aglomerau intersecțiile și situația devenise periculoasă pentru pietoni. Potrivit BBC, John Knight, manager în industria căilor ferate, a fost primul care a sugerat ca și pe străzi să se folosească același tip de dispozitiv ca în cazul trenurilor.

Căile ferate foloseau o cutie cu un semn mic care oscila între „permis” și „nepermis”. Noaptea, cutia era iluminată de o lampă cu gaz poziționată în apropiere.

Singurul inconvenient era că trebuia operată manual. Primul semafor a fost poziționat pe străzile Bridge și Great George în Westminster, în Londra, în 1868.

Cum semnalele funcționau corespunzător, autoritățile din Westminster s-au gândit să instaleze mai multe. Însă, după câteva săptămâni, o scurgere de caz a cauzat explozia semaforului, rănindu-l pe omul care opera semnalul.

Astfel, s-a renunțat la ideea de a instala și mai multe semafoare. Apoi, în 1896, odată cu introducerea automobilului, ideea de semafor a fost din nou luată în considerare.

La acest moment, mai mulți specialiști lucrau simultan la niște proiecte pentru semafoare. Potrivit listei de brevete digitizate de Google, Ernest Sirrine a înaintat, la 4 aprilie 1910, propriul său proiect pentru un sistem de trafic stradal.

Acesta folosea semnale care oscilau în sus sau în jos, la fel ca semaforul din Anglia, însă făceau acest lucru în mod automat, cu ajutorul unui comutator temporizat. Primul astfel de dispozitiv a fost instalat în Chicago, SUA, în același an.

În 1912, Lester Farnsworth Wire, din Salt Lake City, Utah, a fost numit pentru a se ocupa de prima regulare a traficului din oraș. Wire și-a luat sarcina în serios și a decis că, în loc de polițiști care să dirijeze traficul, avea să proiecteze un semnalizator de trafic electric.

Cutia conținea numai culorile roșu și verde și era plasată pe un stâlp înalt, chiar în mijlocul intersecției. Era alimentată de la liniile de curent pentru troleibuz ce treceau pe deasupra.

La început, încă mai era nevoie de un operator care să schimbe culorile. În 1914, Wire a adăugat o platformă închisă în care să stea operatorul.

Singura problemă era că aceste cutii arătau ca niște adăposturi pentru păsări, ceea ce îi amuza sau îi enerva pe localnici. Wire așteptase prea mult ca să înainteze patentul și nu a mai reușit să o facă.

De fapt, tocmai acest aspect de colivie a stat la baza poreclei pe care și românii le-au dat-o polițiștilor – „sticleți”. Sticletele era cândva o pasăre comună de colivie.

James Hoge din Cleveland, Ohio, a câștigat dreptul de brevet pentru semaforul electric în 1913, cu propriul său proiect. Brevetul i-a fost înregistrat pe 9 septembrie 1913.

Semaforul său ilumina cuvintele „stop” și „treci” și a fost instalat în Cleveland în 1914. Luminile lui Hoge erau primele de felul lor care puteau fi puse pe pauză atunci când treceau vehiculele de urgență.

În 1917, William Ghiglieri, din San Francisco, a brevetat primul semafor care folosea lumini roșii și verzi. William Potts, un polițist din Detroit, a folosit, de asemenea, sistemul de semnal al căilor ferate ca bază pentru design-ul său, dar a adăugat și culoarea galben.

Semaforul lui Potts a fost instalat pe bulevardele Woodward și Michigan, iar orașul a cumpărat încă 15 semafoare. Un alt locuitor din Cleveland, Garrett Morgan, a brevetat primul semafor cu trei culori în întregime automat în 1923.

Invenția sa a fost cumpărată de General Electric pentru 40.000 de dolari. General Electric a reușit să păstreze monopolul și semaforul a evoluat sub forma în care îl vedem azi.

Semnalul „treci” pentru pietoni a apărut în anii ’30 și a fost testat în 1934 în New York. În 1947, John Allen a înaintat  o cerere de brevetare a proiectului său care includea posibilitatea de a adăuga reclame.

În prezent, se desfășoară teste cu tehnologie „smart”, care le va permite semafoarelor să detecteze fluxul traficului și să-și ajusteze semnalele în mod corespunzător, iar în Japonia sunt testate intersecții semaforizate cu holograme ale căror mesaje pot fi personalizate în funcție de oraș și condițiile de trafic locale.

În România, primul semafor a fost instalat la 29 aprilie 1933, în București, pe Calea Victoriei, la intersecția cu bulevardele Academiei și Regina Elisabeta.

Primul semafor din România, „cel mai nou aparat de semnalizare”

Cum denumirea de semafor nu era folosită la acea vreme, ziarul Universul l-a numit „cel mai nou aparat de semnalizare”, fiind considerat o invenție care ducea România în rândul țărilor care modernizau traficul.

Semaforul avea o singură „fereastră” pe fiecare sens de mers din intersecție, era vizibil de la distanța de 300 de metri și era alimentat electric, fiind legat de firele tramvaiului.

Presa consemna că „semaforul este luminat în culorile internaționale roșu și verde”. Schimbarea luminilor era făcută de un agent de circulație, prin apăsarea unui buton montat pe un stâlp.

Pe stâlp se găsea și un telefon cu legătură directă la serviciul circulație, ca să anunțe eventuale nereguli sau accidente.


Sursa: incredibilia.ro


Like it? Share with your friends!