fbpx

Mănăstirea Turnu de pe Valea Oltului este o veche vatră monahală aşezată sub Muntele Cozia, ctitorită de însuși Mircea cel Bătrân. În acest loc, creștinii spun că au loc minuni și că lăcașul ar semăna mult cu cele de la Muntele Athos. A ars aproape din temelii în trecut, a fost reclădită cu ajutorul unui episcop și a oamenilor care veneau să se roage aici. Dacă odată, accesul se făcea cu barca sau trăsura, acum, doritorii pot ajunge cu ușurință la Turnu.

Multă vreme accesul spre mănăstire a fost deosebit de greu. Din partea sudică, se ajungea cu trăsura de la Jiblea, iar de la Cozia, cu barca peste Olt, apoi pe jos de-a lungul râului, spre nord, singura legătură o formau potecile ce urcau culmea muntelui şi coborau în satele Loviştei, menţionează site-ul www.crestinortodox.ro. După construirea podului peste Olt şi a căii ferate, drumul spre Mănăstirea Turnu a devenit mult mai uşor.

Chiliile sihaștrilor deschise credincioșilor

Începuturile aşezământului de la Turnu se situează în jurul secolelor al XV-lea şi al XVI-lea, când s-au retras în acest loc mai mulţi călugări de la Mănăstirea Cozia.

Dintre sihaştrii retraşi aici, cei mai cunoscuţi au fost pustnicii Daniil şi Misail, ale căror chilii, săpate în stâncă, se văd şi astăzi. Cuviosul Misail a ridicat aici o biserică de lemn, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, devenit astfel ctitorul Schitului Turnu, potrivit doxologia.ro.

Varlaam a ridicat prima biserică în secolul al XVII-lea

Prima biserică din piatră şi cărămidă a fost construită în acest loc la care se ajungea cu mare greutate în anul 1676, de către fostul egumen al Mănăstirii Cozia, Varlaam, care a ajuns să ocupe scaunul mitropolitan al Ţării Româneşti. Mitropolitul Varlaam a ridicat noua construcţie pe vechea temelie a bisericii de lemn, aşezând sub ea moaştele cuvioşilor Daniil şi Misail.

Aşezământul, care era o copie a Mănăstirii Cozia-Veche, a fost modificat de episcopul Argeşului, Gherasim Timuş (1894-1911), care a dorit să construiască o reşedinţă de vară la Turnu.

Un arhitect polonez a ridicat noul edificiu

După ce, timp de secole, singura legătură a mănăstirii cu lumea o formau potecile muntelui, între anii 1891-1896 s-a construit calea ferată Râmnicu-Vâlcea – Râul Vadului, iar în preajma schitului s-a amenajat o staţie CFR, legată de şoseaua Călimăneşti – Sibiu printr-un pod plutitor peste Olt.

Un incendiu izbucnit dintr-o sobă de la arhondaric, în noaptea de 6-7 februarie 1932, distruge, într-o singură oră, cinci corpuri de case cu 26 de camere, două şoproane, trapeza veche, clopotniţa, turla de la biserică mică, tâmpla cu toate icoanele şi candelele, iar pictura interioară o degradează cu tot cu tencuială. Tot atunci a luat foc şi casa nouă, dar printr-un efort deosebit incendiul a fost localizat şi stins.

Prin străduinţa Episcopului Nichita Duma şi datorită daniilor credincioşilor, în anul 1933 s-au refăcut biserica, două case și clopotniţa. Pictura s-a realizat în frescă de către pictorul Belizarie, întreaga lucrare fiind terminată în 1935-1936, stareţ fiind ieromonahul Calist Barbu.

Stareţii Teoctist şi Ioanichie

Ca urmare a Decretului 410 din 1959, mănăstirea a fost desfiinţată în 1961 şi transformată în Casa de odihnă pentru personalul Episcopiei Râmnicului şi Argeșului. În anul 1975, ieromonahul Teoctist Dobrin (1975-1990) a fost numit ca superior al aşezământului, iar Turnu a devenit schit al Coziei. Din anul 1982, egumenul Teoctist a reuşit să adune în jurul său un grup de monahi tineri, iar în anul 1988 a izbutit revenirea la statutul de mănăstire.

După retragerea părintelui Teoctist, în 1990 monahul Ioanichie Trifa a fost numit stareţ și s-a ocupat de restaurarea construcţiei episcopului Gherasim Timuş. Trapeza de la parter s-a amenajat într-o biserică spaţioasă purtând hramul „Izvorul Tămăduirii”.

În prezent, la Mănăstirea Turnu vieţuiesc peste 25 de monahi, iar stareţ este protosinghelul Ioanichie Trifa.


Sursa: stiinta-mister.ro


Like it? Share with your friends!