Călătorește mult și nu se fixează nicăieri
Prima lui căsătorie s-a produs în 1916, când împlinea 32 de ani. Cine a fost întâia lui consoartă cu acte în regulă? Mai întâi, însă, o mică paranteză. Născut în 1886, în Brăila precupeților și negustorilor de toate națiile – greci, evrei, turci, arabi, armeni etc… viitorul mare scriitor al românilor a încercat de toate.
Ucenic la plăcintăria lui Kir Nicola, la Pescăriile Statului, la Atelierele Docurilor Portuare, la o fabrică de frânghii, portar de noapte la un hotel, mecanic, lăcătuș, cazangiu, revoluționar socialist, publicist și așa mai departe. Atunci când nu i-a mai ajuns Brăila, cât era ea de mare și de populată, “și-a luat lumea în cap”.
A început cu Bucureștiul, Giurgiu și Constanța și a continuat, imprevizibil, cu Pireul grecesc, Cairo, Jaffa, Beirut, Damasc… Fără pașaport și, evident, fără vizele ce se impuneau. Pe atunci, se putea și așa. Dar nu a făcut pureci pe nicăieri.
“Pretutindeni este un trecător, îndeletnicirile lui sunt mereu provizorii, efemere, simple stații de supraviețuire strict biologică”.
“Nu se fixează nici unde” – scrie un exeget al vieții lui. Nu rămâne prea multă vreme nicăieri. Nu vrea să prindă rădăcini sau nu poate? Se teme oare de mediocritatea, presupus inevitabilă, a unui trai statornic? Are nevoie de agitație, de zgomot și furie, liniștea îl neliniștește? Întrebări rămase fără răspuns.
Înființează o societate a zugravilor, la Brăila
După ce trece prin Franța, prin Elveția și prin alte țări vest-europene, Panait Istrati se întoarce la Brăila lui natală. Înființează o societate a zugravilor (una dintre meseriile sezoniere ale marelui scriitor), apoi pune pe roate o fermă de porci, este ales secretar al sindicatului muncitorilor portuari, a fost arestat, în 1909, în București, ca participant la o demonstrație de stradă, socialistă, este judecat și întemnițat la celebra închisoare Văcărești, colaborează frecvent la publicații socialiste, devine corespondent al ziarului Dimineața, se impune ca lider al unui cerc de editură socialistă și publică diverse schițe și însemnări de călătorie.
Așa ia contact cu militantul socialist Ștefan Gheorghiu (1879-1914), organizatorul cercurilor “România muncitoare” (1908) și a primelor sindicate muncitorești din țara noastră. Cum bine se știe, numele lui a fost atribuit la fel de bine cunoscutei “academii” Ștefan Gheorghiu din perioada comunistă.
Se căsătorește cu văduva lui Ștefan Gheorghiu
Cum mentorul său politic din acea vreme și-a dat obștescul sfârșit în 1914, lăsând în urma lui pe tânăra și îndurerata soție, Janetta Malthus, “o evreică focoasă, inteligentă și oratoare socialistă de succes la mitingurile muncitorești, dar mai puțin aptă pentru creșterea porcilor”.
Cu toate acestea, Panait Istrati o cere în căsătorie, după numai doi ani de doliu. Din două motive, s-a spus la vremea respectivă. Mai întâi pentru că Janetta era o femeie cu adevărat frumoasă, distinsă, delicată și cu mult vino-ncoace, căreia puțini bărbați din preajmă i-ar fi rezistat. Apoi, doamna Malthus era, se zice, o socialistă pur sânge și, pe deasupra, și o vajnică oratoare-animatoare în fața “celor oropsiți de soartă”.
Sursa: https://identitatea.ro/panait-istrati/
