fbpx

Mai demult, de „Bobotează” se aprindea focul viu, se afumau oamenii, grădinile şi animalele din gospodării pentru alungarea duhurilor rele, pentru atragerea norocului şi a belşugului. Înainte de aprinderea focului din vatră, în zorii zilei de „Bobotează” se strângea cenuşa din sobă şi se păstra până primăvara, când se presăra pe straturile cu legume şi la rădăcina pomilor, pentru rod bogat şi pentru a fi feriţi de omizi. În Ardeal se mai practică încă un ritual agrar străvechi de stimulare a recoltei numit „Ciuralexa”, „Chiraleisa” sau „Kira Leisa”, toate aceste denumiri provenind din grecescul „Kyrie Eleison” („Doamne miluieşte”).

Focul este purtător al luminii spirituale. Este flacăra vieţii. De „Bobotează” fetele de măritat vrăjesc focul, printr-un descântec de dragoste care începe aşa:

„Cum sar scânteile din jăratic, aşa să scânteie şi inima lui; eu nu înteţesc focul, eu înteţesc inima lui…”. În Bucovina se aprinde „focul de Bobotează” la marginea satului, iar atunci când se domoleşte, feciorii sar peste el pentru a-şi purifica sufletul şi trupul.

Apa însufleţeşte şi fertilizează. Apare din razele Lunii sau din lacrimile „Zeiţei Zorilor”, spală păcatele moştenite de la strămoşi şi generează renaşterea.

De „Bobotează”, valenţele apei purificatoare se extind asupra gospodăriei, a comunităţii, asupra întregii lumi, stimulând recolta şi alungând dracii, strigoii, moroii, şerpii, lupii şi bolile până la Sfântul Andrei. Aceştia sunt asociaţi uneori cu viscolele şi prăpădul iernii, marcând astfel trecere în celălalt anotimp.

Numărând opt zile începând de la „Bobotează” nu se spală rufe deoarece apele lumii au fost sfinţite o dată cu scufundarea crucii în apă. Ceremonia creştină are loc la o fântână din sat, în curtea bisericii sau în vecinătatea unei ape curgătoare. În ultimul dintre locurile amintite, după ce preotul aruncă crucea în râu,
bărbaţii tineri („Feciorii, acolo unde există Ceată”) intră în apă după ea. Despre cel care scoate crucea la mal se spune că va avea noroc tot anul sau – în cazul „Feciorilor” – că se va însura în acel an. Se mai crede că atunci când preotul aruncă crucea în râu, ies dracii din apă şi fug pe câmp. Atunci, singurii care îi pot vedea sunt lupii şi tot ei îi prind şi îi sfâşie în bucăţi. Este momentul în care se arată şi „Solomonarii” ţinând „Cartea Tainelor Lumii” într-o mână, iar în cealaltă un căpăstru din coajă de tei. Ei sunt cei care călătoresc pe cer călare pe balauri conducând norii, stăpâni ai furtunilor şi ai ploilor cu piatră.


Citeste mai mult: https://identitatea.ro/obiceiuri-romanesti-de-boboteaza/


Like it? Share with your friends!