Sarmizegetusa Regia este plină de mistere, iar unul dintre cele mai puţin explicate este lipsa necropolelor din capitala dacilor şi faptul că arheologii nu au mai găsit aici, în ultimele decenii, rămăşiţe umane din vremea dacilor.
În urmă cu două milenii, Sarmizegetua Regia, cea mai de seamă aşezare antică din Munţii Orăştiei, era un oraş înfloritor, cu o cetate întinsă pe aproape trei hectare, înconjurată de numeroase aşezări civile, înşirate pe terasele Dealului Grădiştii pe o distanţă de aproape trei kilometri în jurul zidurilor sale.
Deşi a fost cercetată intens în ultimele două secole, în capitala dacilor nu au fost descoperite necropole. „Cu totul curios este şi faptul că la Grădiştea Muncelului (Sarmizegetusa Regia), capitala Daciei independente, nu ne întâmpină morminte monumentale ale regilor, preoţilor şi nobililor daci.
Cercetările arheologice de mare anvergură din ultimele decenii nu au semnalat ori scos la lumină nimic în acest domeniu. Şi desigur, oricine se aştepta să apară morminte regale, ale nobililor sau ale marilor sacerdoţi daci.
Lipsa lor constituie deocamdată o enigmă”, informează Eusebio George Tudor, autorul lucrării „Spiritualitatea geto-dacilor: aspecte ale religiei şi comportamentului funerar (sec. V î.e.n. – I e.n.)”, potrivit enciclopedia-dacica.ro.
Nici în celelalte aşezări dacice din împrejurimile ei nu au fost descoperite necropole, iar una dintre explicaţiile date de istorici este că populaţiile antice îşi incinerau morţii.
„Un fapt straniu, remarcat mai de mult, este că în Munţii Orăştiei şi ai Sebeşului, în apropierea cetăţilor şi aşezărilor civile dacice, nu s-a găsit până acum, în afară de Tilişca, nici un fel de mormânt, în ciuda cercetărilor arheologice intense, făcute mai cu seamă de la primul război mondial încoace.
Înseamnă că în acele locuri ne putem aştepta să găsim, pentru grosul populaţiei, nu morminte cu tumuli –care s-ar fi observat mai uşor şi s-ar fi semnalat în cursul timpului– , ci mai curând morminte de incineraţie cu gropi simple sau cu urne cinerare”, informa autorul volumului „Spiritualitatea geto-dacilor: aspecte ale religiei şi comportamentului funerar”.
În vremea geto-dacilor, susţin specialiştii, cel mai obişnuit ritual de înmormântare implica incinerarea cadavrelor. Descoperirile arheologice au atestat că arderile aveau loc pe ruguri funerare, dar şi, în unele cazuri, în cuptoare speciale.
Zeci de necropole din vremea dacilor au fost cercetate pe teritoriul actual al României, în alte zone decât în preajma cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei. Cenuşa defuncţilor putea fi aruncată în râurile care curgeau la poalele cetăţilor, susţin unii istorici.
Citește mai mult: http://www.cunoastelumea.ro/marea-enigma-a-sarmizegetusei-regia-unde-au-disparut-necropolele-regilor-si-ramasitele-umane-din-capitala-dacilor/
