fbpx

 

Există oameni al căror destin este conturat de pasiunea ce le pulsează prin vene. Nu am fi putut găsi un exemplu mai elocvent decât Livyka Știrbu-Sokolov, o tânără pianistă pentru care lumea muzicii reprezintă întregul său univers. Îndrumată de părinții săi, compozitorul Liviu Știrbu și pianista Angela Socolov, Livyka a ales, într-un mod firesc și corect, muzica. Astăzi, tânara reprezintă următoarea generație de muzicieni al cărei nume va face istorie în cultura națională și nu doar.

 

Despre drumul spre succes și proiectele tinerei pianiste, află din interviul de mai jos:

Te imaginezi făcând altceva decât muzică?

Când sunt suprasaturată de studiile intense la pian, parcă îmi apare dorința de a-mi schimba activitatea, dar, meditând, ajung iarăși la concluzia că vreau să fiu în lumea muzicii.

În ce măsură muzica îți exteriorizează starea interioară?

Direct. În timpul interpretării, nu poți ascunde nimic, devii transparent.

Ce fel de lucrări îți place cel mai mult să interpretezi la pian?

Concertul pentru pian și orchestra de Liviu Știrbu. Acest concert are o istorie foarte frumoasă. A fost dedicat mamei mele, pianista Angela Socolov. Cântând această muzică, care de fiecare dată îmi provoacă noi imagini, mai simt și o conexiune spirituală între mine și părinții mei.

Cum ai defini drumul tău spre succes?

Dorința și ambiția de a face ceva. Desigur, contează și sinceritatea, îndrumarea și susținerea profesorilor, a oamenilor apropiați și, evident, a părinților.

Cum arată o zi din viața ta?

Deșteptarea. Pianul deja așteaptă răbdător. Între timp, îmi salut părinții, discut cu ei ultimele noutăți și aventurile nocturne ale Melissei (pisica noastră), temele școlare, studiez la pian, merg la școală (sunt în schimbul al II-lea), deseori plec mai devreme deoarece am discipline muzicale (specialitate, corepetiție, ansamblu de cameră). Seara revin, am tocmai vreo oră de relaxare, îl consum în mare parte în rețelele de socializare, îmi mai „trag” cărțile de tarot să-mi aflu viitorul… Urmează „bună seara, pianul meu, de mult nu ne-am văzut, scuzați-ne, dragi vecini!”. Când trag plapuma pe mine, îmi doresc ca noaptea să dureze vreo trei zile. În momentul ăsta sesizez cât e de bine să fii copil mic și să nu ai nicio grijă.


Citeste mai mult: https://identitatea.ro/livyka-stirbu-sokolov-timpul-interpretarii-nu-poti-ascunde-nimic-devii-transparent/


Like it? Share with your friends!