Cea mai răspândită legendă a Mărțișorului vorbește despre o bătrână răutăcioasă, pe nume Dochia, care avea un singur fiu, pe Dragobete. Acesta s-a căsătorit, iar nora Dochiei a avut o viață grea de îndurat și de suportat multe răutăți din partea soacrei.
Într-o zi geroasă de iarnă și-a trimis nora să culeagă fragi coapte din pădurea înzăpezită. Ascultătoare fiind aceasta a plecat în pădure după fragi plâgând de supărare.
În fața ei, în mijlocul pădurii, a apărut un bărbat chipeș care se numea Mărțișor și care a întrebat-o de ce este supărată și plânge?. Femeia tristă i-a povestit ce a cerut soacra ei și despre imposibilitatea de a-i duce fraguțele dorite întrucât este iarnă și acestea încă nu au apărut.
Cu puterile lui magice, Mărțișor a ajutat-o să-i ducă Dochiei fructele dorite scoțându-i din sân un buchețel de fragi. Vâzând fragii, bătrâna a crezut că a venit deja primăvara și a plecat cu oile la munte. Pe drum s-a făcut cald și a început să-și dea jos, pe rând, cele 9 cojoace. Un frig aspru a prins-o însă în vârful muntelui și a înghețat-o împreună cu animalele ei. Trupurile lor sunt identificate și astăzi în mai multe masive carpatice (Ceahlău, Vama Buzăului, Caraiman, Izvorul Râul Doamnei, Retezat, Semenic, etc).
O altă legendă populară, veche și interesantă din regiunea Bucovinei leagă tradiția mărțișorului de o eclipsă solară.
Legenda Mărțișorului spune că odată Soarele a coborât într-un sat la horă, având imaginea unui tânăr fecior. Un zmeu răuvoitor l-a răpit pe acesta dintre oameni și l-a închis după niște gratii groase de fier.
Această legendă spune că imediat după acest incident toți oamenii împreună cu animalele care au văzut Soarele au fost atât de supărați încât refuzau să mai vorbească, să râdă și să se distreze. Până și izvoarele de apă curgătoare ajungeau să sece de dorul feciorului.
Cu toate acestea, Legenda Mărțișorului mai spune că nimeni din acel sat nu avea îndrăzneala să il înfrunte pe zmeul răufăcător pentru a-l elibera pe soare.
Într-o zi un tânăr se hotărî să meargă să îl elibereze. Cu toate acestea, drumul a fost atât de lung încât a durat trei anotimpuri – vara, toamna și iarna. Toți sătenii și animalele au cedat din forțele lor și i-au dat tânărului putere pentru a-l înfrânge pe zmeu.
După o luptă destul de lungă cu zmeul, tânărul reuși să elibereze Soarele, bucurând întreaga lume. Soarele s-a ridicat pe cer și a reînviat întreaga natură. Cu toate acestea, tânărul salvator a murit , iar sângele acestuia s-a scurs în zăpada albă, dând naștere celor mai vii și frumos mirositoare flori.
Legenda Mărțișorului spune că de atunci fiecare persoană dăruiește câte un mărțișor celor dragi, format dintr-un șnur alb și unul roșu, albul simbolizând ghiocelul, iubire, puritate, iar roșul – sângele scurs al tânărului care a reușit să salveze Soarele.
Mârțișorul în tradiția populară românească
În tradiția populară românească luna martie se numește Mărțisor, acum începe aratul și semănatul, se curățâ livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat și se “retează” fagurii de miere utilizați ca leac în medicina populară. Despre luna martie se spune că este cea mai nesănătoasă lună.
Martie a luat de la toate lunile câteva zile, ca să arate că el e mai tare, și de aceea el are mai multe zile decât lunile celelalte. Se mai spune că în martie, la lună nouă, gospodina ia mătura și, măturând, zice: “Marș din casă, puricii afară!” (sau “Bolile afară!”). Se face de trei ori și se crede că se scapă de purici sau de boli.
Citeste mai mult: https://identitatea.ro/legendele-martisorului/
