Acum 163 de ani, Alexandru Ioan Cuza ajungea să fie domn al Țării Românești, după ce fusese ales și domn al Moldovei cu câteva zile înainte, reușind astfel să împlinească una dintre doleanțele principale ale românilor – anume unirea celor două principate. Hora Unirii a rămas în conștiința istorică a poporului nostru drept imnul acestei zile, fiind unul dintre cântecele de suflet ale românilor.
Hora Unirii a fost inițial o poezie scrisă de Vasile Alecsandri cu doi ani înainte de unire. Aceasta a fost inițial numită Hora Unirei și a fost publicată în revista lui Mihail Kogălniceanu Steaua Dunării.
Despre Vasile Alecsandri știm că a fost un adevărat patriot, fruntaș al Revoluției din 1848 și militant pentru formarea unui singur stat care să cuprindă cele trei principate. Încântat de prevederile Tratatului de Pace de la Paris din urma Razboiului Crimeei, 1856, Vasile Alecsandri a văzut posibilitatea împlinirii unirii și și-a manifestat aceste gânduri pline de speranță și bucurie prin acestă poezie.
Ulterior, prietenul său, Alexandru Flechtenmacher, ieșean stabilit la Craiova la momentele respective, se angajează să-l ajute pe poet cu muzică pentru versurile sale. Astfel, într-o singură zi de stat la pian, Flechtenmacher a compus și linia melodică pentru Hora Unirii, luând naștere imnul Micii Uniri.
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Sa-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!
Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire
Și la moarte cu-nfrățire!
Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește!
Amândoi suntem de-o mamă
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!
Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!
Prima dată când s-a jucat hora a fost la data de 9 octombrie 1957, la Craiova, orașul unde locuia compozitorul și unde românii erau foarte determinați să realizeze unirea. Scena a fost imortalizată în tabloul lui Theodor Aman, numit Hora Unirii la Craiova. Treptat, hora s-a răspândit, ajungând imnul statului proaspăt format și devenind cel mai cunoscut cântec din vremea aceea.
În prezent, Hora Unirii se mai dansează și se cântă în ziua de 24 ianuarie, când se comemorează Mica Unire.
