Centrul Bucureștiului ascunde printre multe monumente, clădiri superbe și străzi pline de povești frumoase, unele dintre cele mai sinistre legende de care te vei lovi. Chiar în inima capitalei, pe bulevardul ce azi poartă numele reginei Elisabeta, putem admira Hotelul Cișmigiu, aflat la intrarea parcului cu același nume.
Astăzi, clădirea-gazdă a celebrei berării Gambrinus este una dintre cele mai căutate și luxoase variante de ședere în București, atât grație localizării minunate pe care o are, dar și condițiilor foarte bune pe care le-a dobândit după restaurare. Cu toate acestea, nu toți cei care îi trec pragul știu poveștile din spatele zidurilor frumos aranjate.
Istoria acesteia spune că în anul 1970, din cauza ignoranței conducătorilor comuniști ai țării, hotelul a fost închis și a devenit o paragină. Câțiva ani mai târziu, acesta n-a mai fost fololsit, până prin anii 90 după căderea regimului, când a devenit cămin studențesc pentru cei de la Arte. Cu toate că tinerii urmau să locuiască acolo, clădirea nu a primit mari reparații după atâția ani de abandon.
Condițiile erau teribile, iar anumite zone din așa-zisul hotel erau chiar periculoase. Punctul culminant care a atras atenția tuturor a fost în decembrie 1992, când studenta la Litere Neli Bejan, o moldoveancă venită înapoi la București după câteva zile petrecute acasă, se prăbușește în casa liftului.
Fata a pășit neatentă la semnalul liftului, neobservând faptul că acesta nu ajunsese în dreptul ei încă. Neli a căzut și s-a izbit de o bară de lemn, frângându-și trupul. Studenta în vârstă de 22 de ani nu a murit pe loc, ci trei ore a strigat și a plâns după ajutor, însă nimeni nu a auzit-o, iar în momentul în care a fost găsită, era prea târziu.
În urma acestui incident, căminul a fost închis și nu a funcționat până recent, când a fost cumpărat de o companie spaniolă care l-a transformat într-unul dintre cele mai frumoase hoteluri.
Deși acum această poveste pare a fi uitată, nici atunci nu i-a fost acordată prea multă atenție. Nici măcar astăzi căminele studențești nu dispun de condiții normale de trai și oricând pot avea loc din nou evenimente tragice.
