fbpx

Factura este cel mai des întâlnit document contabil, utilizat atât de persoanele fizice autorizate (PFA), IMM-uri (întreprinderile mici și mijlocii), cât și de marii contribuabili. Care este diferența dintre factura fiscală și factura proformă? 

Ce este factura fiscală?

Factura fiscală este un document contabil emis de furnizor către client/cumpărător. Aceasta  conține lista cu produsele vândute, respectiv serviciile prestate clientului de către furnizor. Factura se emite având sau nu la bază un contract încheiat în prealabil între părți.

O factură fiscală conține serie, număr, dată de facturare, datele de identificare fiscală ale furnizorului și ale clientului. De asemenea, și lista produselor sau serviciilor, prețul unitar, cantitatea fiecăruia, cota de TVA, totalul parțial (fără TVA) și general (cu TVA inclus).

Ce este factura proformă?

Factura proformă reprezintă o copie a facturii fiscale, trimisă în avans clientului. Acesta nu generează obligații de plată pentru cumpărător și nici nu reprezintă un document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Factura proformă conține aceleași elemente ca o factură fiscală. Acestea sunt: denumirea, datele de identificare și de plată ale vânzătorului sau prestatorului și ale cumpărătorului, data, denumirea bunurilor și serviciilor livrate/prestate, data scadentă, cantitatea, valoarea.

Unele dintre cele mai vechi facturi, care produce efecte și astăzi

Unele dintre cele mai vechi facturi din istorie datează din secolul XVII. Au fost emise de Hoogheemraadschap Lekdijk Bovendams, o autoritate navală olandeză responsabilă pentru menţinerea nivelului apei. Prima factură a fost emisă pentru strângerea de fonduri ce ar fi ajutat la repararea digului. O altă factură , emisă în anul 1648, este tipărită pe piele de capră. A fost realizată pentru a ajuta la construirea pilonilor de pe râului Lek.

Facturile au fost cumpărate de Universitatea Yale în schimbul sumei de 25.000 de dolari. Totul se datorează unui efort comun al Centrului Internațional de Finanțe (ICF) al Yale SOM și al Bibliotecii Rare de Carte și Manuscrise Yale Beinecke. Având în vedere valoarea lor istorică, facturile vechi de 368 de ani au fost adăugate Colecției de valori mobiliare istorice Yale.

„Este în colecțiile noastre, fiind instrument didactic, deoarece este foarte interesant să ai un document financiar care după 368 de ani este încă viabil.”, a declarat Timothy Young, directorul Yale Beinecke.

Dobânda s-a acumulat de când Yale a dobândit obligațiunile, în 2003. Creanța este  una dintre cele mai vechi titluri de valoare din lume pentru care se plătesc continuu dobânzi.


Sursa: shtiu.ro


Like it? Share with your friends!