Regăsim în fiecare regiune a țării dansuri populare românești. Românului îi place distracția și voia bună, să se simtă bine și să aibă parte de multă veselie în jurul lui. Încă din vremurile îndepărtate, oamenii se strângeau la horele satului, acolo unde cu toții se încingeau la dans ore în șir. Ei bine, tradiția horei s-a rupt odată cu trecerea timpului, însă, dansul popular încă rezistă pe alocuri. Ce dansuri sunt recunoscute în zona ta? Mai departe vom povesti de câteva renumite printre români, jocuri de picioare ce nu lipsesc de la petrecerile mari.
Se știe că dansurile românești sunt însoțite de instrumentale și strigăte de sărbătoare, jocul din picioare fiind puternic și ușor grăbit, asta în funcție de dansul ales. Cert este că, oriunde te-ai afla, muzica te va atrage către dansatori și vei simți cum pașii te iau prin surprindere. Nu trebuie să fii un expert în ale jocului, muzica este atât de captivantă, încât te vei lăsa purtat pe notele muzicii.
Începem a da startul cu un joc prea bine cunoscut, mai ales în zona bogată a Olteniei. Dansat la sărbătoarea Rusaliilor, Călușul este de o frumusețe aparte, atât prin originalitatea pașilor, cât și prin miturile și costumația colorată a băieților. Menit să aducă voie bună și să suprindă sărbătoarea creștină, Călușul este păstrat la loc de onoare în Oltenia.
Hora clasică este cea mai întâlnită printre români și rezistă încă din vremurile mult îndepărtate. Pașii ei sunt cei mai simpli, fiind doi în față, doi în spate, cercul având un curs spre dreapta. Este dansul pentru cei mai lenți de joc, care își doresc să își păstreze energia.
Sârba ei bine…este opusă horei, fiind de o rapiditate colosală, putem spune. Doar cei mai antrenați pot ține pasul cu muzica instrumentelor. Lăutarii încing melodia, iar oamenii trebuie să țină pasul cu ea. Este un dans rapid și sincronizat, bătaia fiind unică. Strigătul este adevăratul farmec al jocului popular, iar în sârbă bătaia nu se poate lipsi de strigătul bărbaților.
Avem două surori ce se întâlnesc în două zone diferite, însă, pașii sunt asemănători. Brașoveanca și Basarabeanca sunt jocurile de cuplu, dansate în doi. Nu există nuntă sau petrecere fără de ele, cum de altfel, nici sârba nu poate lipsi. Brașoveanca face parte din zona Transilvaniei, pe când Basarabeanca își are rădăcinile în Oltenia.
Alunelul întâlnit cu mai multe nume în zona Olteniei, este un joc vioi. Pașii nu sunt foarte complicați, dar necesită puțină atenție. Desigur, nu întrece complexitatea Călușului, dar nu este nici la fel de simplu precum hora clasică.
Ne îndreptăm ușor ușor către un dans care a făcut furori și în literatura romană. Liviu Rebreanu aduce în peisaj, în prim-plan, jocul desăvârșit al ciulendrei. Un dans cu totul aparte, atât prin melodie, dar și pași, acesta transmite o emoție diferită. Este un joc ce inspiră putere, o oarecare pasiune și concentrare. Îl întâlnim foarte mult în zona Argeșului, așa cum specifică și scriitorul în romanul său, Intitulat chiar ,,Ciuleandra”.
