fbpx

Pentru a te apuca de gazetărie la începutul veacului XX îți trebuiau două lucruri: bani și inițiere în meserie. Fără o practică îndelungată, mai ales din partea directorului, se pierdeau mulți bani și ziarul își înceta existența. Dacă în Anglia de exemplu, proprietarii își angajau directori, la noi, cu excepția oficioaselor politice, directorii erau și propietarii publicațiilor. Ei puteau să nu scrie un rând, dar erau sufletul activității. De obicei directorul venea primul la sediu, deschidea corespondența, dădea secretarului de redacție tot ceea ce ținea de redacție și administratorului tot ceea ce ținea de administrație. Directorul frunzărea celelalte ziare, constata lipsurile din gazeta lui, împărțea critici și laude( cele din urmă din ce în ce mai puține). Dacă era șeful unei publicații politice, primea vizite numeroase, din care afla care trebuia să fie conduita publicației în anumite instanțe. Toate aceste directive erau apoi comunicate secretarului de redacție.

Un rol important îl avea primul redactor (uneori i se spunea redactor șef). El răspundea de partea politică a ziarului. Nu trebuia să fie doar inteligent, trebuia să știe toate culisele politice. Cancanurile politice erau de regulă foarte încurcate. (« Din cauza marelui număr de nepregătiți cari în lipsă de altceva mai bun, fac politică », după cum spunea Anuarul general al presei române). Un prim redactor trebuia să fie gata la riposte, dar fără să compromită cauza pe care o apăra. Redactorii (termen vag, aproape toți colaboratorii unui ziar se numeau așa) comentau diversele întâmplări sau traduceau din presa străină. Acesta când se întâmpla câte « o chestie » și telegramele nu ajungeau pentru a satisface curiozitatea publicului. Nu era redactor care să nu știe sau să nu se descurce în două-trei limbi. Așa că din lectura unor ziare ca: « Petit parisien », « Le Journal », « Le Matin », « Die Zeit », « Neue Freie Presse », « Berliner Tageblatt », « Daily News », redactorul scria un articol de câteva coloane cu multiplicarea știrilor și supozițiilor.


Citeste mai mult: https://identitatea.ro/cum-se-facea-un-ziar-acum-100-de-ani/


Like it? Share with your friends!