fbpx

Spiru Haret și-a amintit acum mai bine de un veac în paginile ”Gazetei matematice” despre anii în care era ”școler”.

”Timpul în care am trecut eu prin şcoală a fost o epocă de transiţie şi de formaţiune foarte interesantă. Amintirile din vremea aceea ar merita să fie fixate până în cele mai mici amănunte, pentru că ar servi să lămurească multe lucruri de astăzi, pe cari cei mai tineri deja nu le înţeleg, pentru că nu le cunosc începuturile. De aceea profit, şi poate chiar voiu abuza puţin de ospitalitatea pe care cu atâta bunăvoinţă mi-o oferă Gazeta Matematică, pentru a povesti câte ceva din acele vremi deja depărtate. Învăţătura primară am început-o în casă, am urmat-o câtva timp la şcoala primară din Dorohoi, pe urmă la cea din Sărărie din Iaşi; am apucat vreo două luni şi la cea din Verde din Bucureşti. Era tocmai în vremea prefacerilor de pe la începutul domniei lui Cuza. La Dorohoi, se învaţă încă cu litere chirilice modernizate; ba încă veniseră odată peste noi la şcoală nişte elevi ai unei şcoale de cântăreţi bisericeşti, cu bărbile până la brâu, cari nu cunoşteau decât vechile litere slavone. La Iaşi, am găsit introduse literele latine; în clasa III şi IV se învaţă şi latineşte, ultimul rest, care a şi dispărut în anii aceia, din vechea organizare a lui Laurian. La Bucureşti, bieţii copii merseseră şi mai departe, şi-şi băteau capul să înveţe ortografia etimologică, care-i făcea să scrie Stellatina în loc de Slatina.

În Septembre 1862 am intrat în liceul Sf. Sava, care pe atunci se afla instalat intr’o veche casă, azi dispărută, în urma canalizării Dâmboviţei. Din locul ocupat de curtea liceului, nu a mai rămas decât un colţ, pe care azi e clădită ultima casă pe dreapta, între cheu şi calea Victoriei prelungită. În acea casă mică, veche, umedă, cu clasele înşirate înjurul curţii, în nişte încăperi clădite la întâmplare, unele într’o stare de infecţie de nedescris, am petrecut şapte ani din viaţa mea, ani de veselie, de cântece şi de jocuri, întrerupte din când în când de iuţi supărări pe care ni le pricinuia o lecţie prea mare, ori dimensiile prea de tot reduse ale porţiilor pe cari ni le servia economul ţigan al internatului. 


Citeste mai mult: https://identitatea.ro/cum-era-sa-fii-elev-vremea-lui-cuza-si-carol/


Like it? Share with your friends!