“…s-a născut domnului nostru prea doritul fiul al lui, Io Ștefan voievod, dă-i mulți ani și viață lungă, Doamne.” Aceste rânduri le însemna pe ceaslov un diac la data de 14 iunie 1641. Filele galbene căpătau astfel viață, subliniind încă o dată bucuria lui Vasile Lupu de a avea un băiat, după ce în urmă cu un an răposase celălalt fiu, Ion.
Ștefan Vodă nu știm când s-a născut, posibil pe 26 ianuarie, dar nu mai târziu de 1 aprilie. În acea zi de primăvară, numele fiului lui Vasile Lupu și al doamnei Ecaterina, cea de-a doua soție a domnitorului avea să fie menționat sub formula “Io, Ștefan voievod” într-un act al divanului domnesc. Domnitorul dorea să sublinieze că el era urmașul său la tron. În alegerea numelui este posibil ca ilustrul Ștefan al III-lea, adică cel Mare, să fi servit drept inspirație. Coconul domnesc avea să fie răsfățatul părinților, surorilor și doicelor. Era alintat Ștefăniță. Curtenii lingușitori i se închinau și căutau să-i facă plăcerile. Probabil că nu ezitau să îl lase să îi încalece ca pe cai și să se plimbe cu el în spinare.
Bucuria lui Vasile Lupu nu va dura mult. La Iași sosește ceaușul (funcţionar inferior la turci, care îndeplinea funcţia de uşier, de curier sau de aprod. De aici provine și numele de Ceaușescu) Porții care anunță că trebuie să-l ducă pe cocon la Constantinopol drept ostatec. Cu pungi grase de galbeni, domnitorul amână mai mulți ani acest lucru. În toamna lui 1653 doamna Ecaterina și Ștefăniță cad însă în mâinile pretendentului la tron, Gheroghe Ștefan. Sfetnicii uzurpatorului îi spun ca măcar vârful nasului să îi fie retezat lui Ștefăniță astfel încât copilul să nu mai cuteze vreodată la domnie, dar Gheorghe Ștefan, se pare că a zis ”om muri noi până va ieși unul ca acesta domn”. Într-un final captivii ajung la Constantinopol. De la vârsta de 12 până la 17 ani Ștefăniță a stat acolo. Hrana proastă l-a făcut firav și plăpând. Își petrecea timpul în prejma domiciliului forțat, aproape de Serai. S-a făcut cunoscut printre funcționarii otomani. Marele vizir ar fi spus “fecior voinic are Vasile beiul” (bei= administrator otoman), bineînțeles cu o notă de ironie. La 1659 tronul Moldovei devine vacant. Vasile Lupu, care între timp ajunsese în închisoarea Edi Kule, trimite marelui vizir 300 de pungi pline cu reali(monede spaniole), blănuri scumpe și nenumărate giuvaiere. Astfel, în noiembrie 1659 Ștefăniță capătă steagul domniei. Deși proaspătul conducător avea 18 ani, solul venețian de la Constantinopol, nu îi dădea mai mult de 15. Vasile Lupu rămânea închis drept garanție.
Citeste mai mult: https://identitatea.ro/cine-fost-papura-voda-si-de-unde-ii-vine-numele/
