Avem o țară minunată, o iubim, umblăm pe drumurile ei, în satele ei, îi căutăm minunile cunoscute sau cele despre care am auzit mai puțin. Ne bucurăm când sondajele ne spun că turiștii străini ne vizitează țara în număr mare sau când o publicație din străinătate ne laudă și ne plasează pe primele locuri în Top cele mai frumoase locuri din Europa sau din lume, pe care trebuie să le vezi într-o viață.
Am călătorit prin România mult, de mulți ani – mai întâi cu Dacia veche a părinților, când ajungeam prin locurile populare, apoi singură – cu prietenii și acum cu familia – când am bătut munții la picior și am încercat să descoperim cât mai mult din zona rurală, să ajungem în sate care nu sunt încă vedete și care ne-au plăcut atât de mult încât nu puține au fost cazurile când ne-am gândit serios să împachetăm totul de acasă și să ne mutăm acolo.
Ne-am lăsat cuceriți de o mulțime de locuri necunoscute din România mai ales de când călătorim în varianta extinsă – mai întâi cu un copil, acum cu doi. De aproape 4 ani, în fiecare vacanță prin țară – mai mică sau mai mare – punem pe listă vizite la localnici, acolo unde meșteșugurile vechi se păstrează ca pe vremea bunicilor și a străbunicilor – de la fierarul satului în Secuime la făcutul pâinii cu cartofi, bătută de coajă din Transilvania, o tură de pescuit tradițional și pregătirea unor bunătăți din captura zilei în Delta Dunării sau ateliere de ceramică – la Horezu sau la Saschiz. Lista e lungă, din fericire în ultimii ani turiștii pot experimenta o mulțime de activități – zeci de pensiuni oferă oaspeților experiențe complete – împreună cu localnicii din sate reînvie tradiții, readuc pe mese rețete vechi de mâncare și îi învață pe turiști cum să facă mâncare curată (gemuri și dulcețuri de casă, zacuscă și alte bunătăți). Multe pensiuni sunt mini-ferme, au livezi sau stupină – pentru ca cei mici să vadă și să afle că laptele nu vine de la văcuțe mov, că mierea de albine nu e de la ursulețul de pe raftul supermarketului, că sucul de mere e delicios și fără vreun gram de zahăr. Bucuria cea mare e că mulți părinți, mulți turiști în general, au îmbrățișat stilul acesta de vacanțe, uitând complet de Valea Prahovei, de castelul Bran și de poveștile cu Dracula sau de turele cu mașina ca „să facă” Transfăgărășanul sau Transalpina.
Citeste mai mult: https://identitatea.ro/50-minuni-ale-romaniei/
