Multe sunt necunoscute pe teritoriul țării. În România există locații ale căror povești au ajuns la urechile tuturor oamenilor din toate colțurile ei. Iar unele locuri reușesc să își păstreze legendele, atragând o mulțime de turiști datorită lor. Însă, ce obiectiv din țară ascunde cea mai stranie poveste?
Una dintre cele mai controversate locații din țară se află în județul Vâlcea. Chiar dacă această zonă a Olteniei este drept cunoscută fiind pământul sfânt al României, pentru mulțimea de biserici și mănăstiri ctitorite aici de-a lungul vremii, ei bine…există și un loc ce pare a fi blestemat. În ciuda creștinismului și al legilor sfinte, această locație ascunde o legendă și mituri ce au întrecut barierele creștinității.
Aflată pe drumul DN7 către Sibiu, în comuna Muereasca, Mănăstirea Frăsinei este cu desăvârșire lăcașul sfânt cu cea mai copleșitoare poveste. Construcția datează încă din anul 1710, deși a fost restaurată de câteva ori până în zilele actuale. Numele de Frăsinei l-a primit de la cei doi călugări ce s-au decis să construiască acest lăcaș în mijlocul unei păduri de frasini.
Poveștile legate de acest loc au reușit să îngrozească majoritatea călătoriilor veniți pentru a se ruga în incinta bisericii. Care sunt legendele de la Mănăstirea Frăsinei? Această Mânăstire este singura din România care nu permite intrarea femeilor, și nu numai în biserică, ci pe întreaga proprietate a acesteia. Pentru doamne s-a construit o biserică mai mică în apropierea mănăstirii. Locul de unde acestea nu trebuie să mai pașească este semnalat de o piatră în care au fost sculptate cuvintele Sfântului Calinic, Episcopul Râmnicului al acelor vremuri: ,, Acest sfânt lacaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867”.
Însă, de ce a ales ca această mănăstire să nu aibă parte de prezența femeiască? Se spune că într-o zi Sfântul Calinic a venit în vizită la Frăsinei și i-a surprins pe călugări în mare petrecere alături de femeile din sat. Atunci, acesta a blestemat locul, ca toate cele ce pășesc pe teritoriul bisericii să fie povățuite de rele și necazuri, boli și moarte. Cuvintele lui au rămas până în ziua de astăzi pe piatra din fața mănăstirii.
Cele întâmplate de-a lungul timpului dovedesc prezența blestemului de care localnicii vorbesc cu spaimă. Pe drumul ce duce spre mânăstire se regăsesc câteva cruci vechi, care indică locul de moarte al unor femei. Însă, câteva povești au rămas în gândul sătenilor. Ei mărturisesc cu tărie că tot ceea ce s-a întâmplat cu aceste femei este din cauza blestemului pe care l-au încălcat. O tânără nu a crezut în legenda locului și și-a urmat tatăl și fratele pe calea spre biserică. Însoțită de cei doi, din senin o mașină cu lemne s-a răsturnat peste cei trei, însă, fata nu a supraviețuit. Mulți spun că a fost blestemul ce s-a ațintit asupra ei. Astfel de cazuri sunt des întâlnite la Mănăstirea Frăsinei.
Totodată, aici este locul în care exorcizările sunt realizate de către preoți și călugări. Cei mai mulți oameni vin pentru a se vindeca de puterea celui rău, fiind printre puținele locuri sfinte ce pot realiza astfel de procese. Mai există și legea din interiorul bisericii și anume că în fiecare noapte de la orele 00:00 până în zorii zilei să fie ținută o slujbă de noapte. Această tradiție și cea a interzicerii femeilor, sunt respectate cu sfințenie de către preoți și călugări.
Este cert că la Mănăstirea Frăsinei au loc lucruri ciudate, ușor stranii, dar care totuși au reușit să captiveze interesul multor turiști și călători. În orice poveste există și un adevăr, cum și vorbele sculptate ale Sfântului Calinic poartă propria veridicitate.
