Știți cum este în viață, nu avem parte doar de lucruri frumoase și fericite, astfel se întâmplă și cu istoria unui popor. Unele pagini nu sunt doar despre evenimente plăcute și glorioase, ce au purtat numele țării pe culmile victoriei, ci și despre acțiuni ce au marcat într-un fel sau altul cursul ei. Unul dintre episoadele istorice ce a adus tragedia în viețile unor nevinovați este Fenomenul Pitești, povestea dramatică din spatele zidurilor Penitenciarului județului Argeș.
Ce se poate spune despre trecut? Au existat perioade în care mentalitățile erau împărțite, cum de altfel se întâmplă și în zilele actuale, însă diferența este aceea că în acele vremuri cei ce nu gândeau conform cerințelor, aveau de plătit. Asta a impus Fenomenul Pitești, spălarea creierelor celor ce au preferat să trăiască după propria voință. Vorbim despre oameni politici, studenți și persoane simple ce au hotărât să se revolte împotriva statului, însă știți cum se spune: ,, unde-s mulți puterea crește”, dar din păcate securiștii erau mai mulți și așa au reușit să învingă o întreagă comunitate de oameni nevinovați.
Penitenciarul de la Pitești a fost locul, poate chiar iadul multor persoane, unde erau supuse unor moduri de tortură ce încălcau barierele umanității. Deținuții erau bătuți, maltratați, și nu numai de către gardienii puși în serviciu, ci erau obligați să își facă rău între ei. Care era scopul Experimentului Pitești? Ei bine, vizați erau membrii unor partide precum Partidul Național Țărănesc, Partidul Național Liberal și gruparea Garda de Fier. Comuniștii și-au însușit rolul de a tine captivi acești membrii pentru ai transforma în niște roboți, în cele din urmă să se lepede de convingerile lor politice și religioase, devenind niște sclavi în fața societății. Un astfel de proces îl numeau ei “REEDUCARE”, prin care câteva zeci de persoane erau supuse unor torturi de neimaginat. Documentele atestă moartea a 100-200 de deținuți, iar prezența în penitenciar era de aproximativ 5000 de persoane. Cert este că cei 200 morți au fost doar niște victime tragice ale unor oameni fără de scrupule, fără nicio picătură de umanitate în sânge.
Cine erau autorii unui astfel de “experiment”? Există trei nume mari asociate cu acest episod tragic din România și anume: Ana Pauker, Teohari Georgescu și Vasile Luka. Fenomenul Pitești avea să înceapă în anul 1949 la ordinul clar al Anei Pauker, aflată la București. Însă, Securitatea atesta că ordinul inițial a venit din partea lui Stalin, urmat în cele din urmă de cei trei călăi.
Experimentul a luat sfârșit datorită implicării lui Gheorghe Gheorghiu Dej, preluând conducerea unei noi linii de desprindere de Moscova. A reușit în anul 1951 să stopeze definit această “acțiune” tragică și să dea jos de la conducere pe cei trei extremiști ai conducerii Partidului Comunist Român. Timp de câțiva ani Fenomenul Pitești a fost un iad pentru mulți nevinovați, ce poate și-au dorit doar o altă viață.
Astăzi penitenciarul a fost preluat de o firmă ce l-a schimbat total, căpătând astfel cu totul o altă imagine. Deși zidurile nu mai există, pământul pe care s-au aflat încă poartă poveștile dramatice ale deținuților omorâți de niște monștrii ai societății. În fața fostului penitenciar a fost construit un memorial în cinstea celor căzuți printre gratiile acelui iad.
Este necesar să cunoaștem și această parte mai puțin plăcută a țării noastre, să putem știi ce a însemnat trecutul acela pătat cu sângele unor oameni nevinovați, ca astăzi să putem ține vie amintirea lor. Astfel, ne vom arăta respectul și cinstea pentru aceia ce putem afirma că s-au jertfit pentru ceea ce astăzi suntem.
