Cucuveaua a fost şi rămâne una dintre prevestitoarele morţii în diferite culturi ale lumii. În special, românii consideră cântecul acestei păsări nocturne ca fiind un semn de mare nenorocire. Considerată prevestitoare de boli, nenorociri şi decese, asociată cu întunericul şi moartea, oamenii o alungă din calea lor, temându-se de mesajele pe care le transmite.
Multă lume încă mai crede că păsările de noapte, după felul cum arată şi după felul cum cântă, sunt nişte vietăţi macabre, de groază, care aduc numai rău dacă le vezi sau dacă le auzi. Chiar dacă păsările răpitoare de noapte sunt de o varietate mare de specii – bufniţa, ciuvica, minuniţa, cucuveaua, ciuful de câmp sau de pădure, striga sau huhurezul, oamenii le consideră pe toate cucuvele sau bufniţe. Şi se sperie de ele, crezând că aduc ghinion sau, mai rău, prevestesc moartea.
Până nu demult, ţăranii de la noi chiar ucideau păsările de noapte atunci când le vedeau, crezând că astfel vor „dribla” relele care le vor păţi. Dar cum s-a ajuns să se creadă că, atunci când cântă o pasăre de noapte, ea o face ca să moară cineva? Hai să analizăm puţin cele câteva superstiţii în care unii încă mai cred.
Dacă vezi bufniţă ziua, ai ghinion
E simplu, bufniţele le vezi acolo unde sunt bufniţe: în păduri, în podurile caselor, în anexele gospodăreşti ale locuinţelor. Dacă le vezi, într-adevăr ai un ghinion: acela de a avea şoareci sau lilieci pe acolo. Fiind pasăre răpitoare, ea se hrăneşte nu cu seminţe şi frunze de salată, ci cu vietăţi. Deci bufniţele sau cucuvelele sunt chiar de folos omului, scăpându-l de rozătoare sau insecte neplăcute şi păguboase.
Dacă vezi bufniţă ziua, prin pădure, înseamnă că acolo, în acel loc, sunt cuiburi de bufniţe, ceea ce este foarte normal, deoarece păsările de noapte trăiesc în pădure.
Dacă visezi bufniţă, vei avea parte de o situaţie dificilă din care vei ieşi cu greu
În general, visezi orice, inclusiv bufniţe. Dacă ai fost la zoo şi ai văzut acolo păsări de noapte, sau dacă ai văzut pe o pagină web, sau dacă ai văzut un film la televizor în care erau şi bufniţe sau un documentar pe Discovery sau National Geographic despre viaţa vietăţilor de noapte, e foarte posibil să visezi bufniţe. Asta înseamnă doar că ţi s-a imprimat în memorie imaginea acelei păsări şi cam atât.
Fiind păsări de noapte, bufniţele şi cucuvelele îşi petrec viaţa pe timp de noapte. Au un ciclu invers faţă de alte păsări, care noaptea dorm şi ziua cântă. Deci, păsările de noapte trăiesc noaptea: zboară, vânează, se reproduc. Cântecul lor înseamnă doar că îşi cheamă perechea sau anunţă „rivalii” că acolo e teritoriul lor.
Totuşi, de ce cântă la mort?
Explicaţia e simplă. În secolele trecute, înainte de a se folosi electricitatea, oamenii îşi iluminau locuinţele cu ce aveau: lămpi de petrol, opaiţ, lumânări. În plus, ei se culcau la ora la care venea întunericul. Doar în casele unde cineva era grav bolnav sau pe moarte, era lumina aprinsă.
Păsările de noapte sunt atrase de lumină. Deci era cât se poate de normal ca ele să apară în zona acelei locuinţe, unde era lumină la fereastră şi un om pe moarte înăuntru. Mai ales când restul localităţii era în întuneric. Şi să cânte. Iar oamenii, în simplitatea lor de gândire şi în teama de orice nu înţeleg, au asociat cântatul (destul de macabru), noaptea (care era oricum înspăimântătoare deoarece vizibilitatea era mai redusă, liniştea mai mare, deci sunetele mult mai puternice) şi aspectul păsărilor, cu faptul că ele şi numai ele au adus sau au anunţat moartea celui drag. Aşa s-a ajuns la teama faţă de păsările de noapte şi chiar la măsuri extreme ca alungarea sau chiar uciderea lor.
Sursa: stiinta-mister.ro
