Marile râuri ale României au fost locurile unor descoperiri ştiinţifice fascinante, dar au păstrat încă o mulţime de mistere.
România se poate mândri cu o reţea hidrografică bogată, iar marile râuri ale ţării au stârnit de-a lungul timpului numeroase legende şi curiozităţi.
Dunărea se numără printre cele mai menţionate râuri din Antichitate, iar una dintre legendele vechi ale sale aminteşte existenţa amazoanelor, un trib al femeilor războinice care au trăit pe ţărmul de nord al Mării Negre şi la gurile de vărsare ale Dunării, potrivit unor autori eleni.
„Zeul Apolo se îndreaptă spre Xanthos, ducându-se la amazoanele cele dibace la călărie şi spre Istru (n.r. numele dat de grecii anitci fluviului).
Artemis era numită Istriana, fie după Istru, în jurul căruia locuiesc amazoanele, care o cinstesc mult pe zeiţă, fie după tribul scitic al taurilor, care locuiesc în preajma Istrului şi care, de asemnea, o cinstesc pe Artemis“, relata autorul antic Pindar, în secolul V î. Hr.
Oltul – râul de aur
Râul Olt a fost în timpuri vechi graniţă dintre ţinuturile Olteniei şi ale Munteniei.
Unii savanţi au încercat au explicat denumirea sa, menţionând că numele său antic, Alutus, provenea de la aur.
„La sciţi aurul chemându-se alt, acelaşi termen pentru acelaşi lucru cată să fi avut şi agatîrşii. Iacă de unde provine anticul nume anteroman şi antedacic al porţiunii superioare a Oltului: Alutus.
Oltul fiind auros mai cu seamă în partea-i de sus, pe unde cară cu profuziune darurile metalice ale Carpaţilor, epitetul de „râu de aur“ nu i se putea impune decât numai acolo de către agatârşi”, afirma Bogdan Petriceicu Haşdeu, în volumul Etymologicum Magnum Romaniae.
Citește mai mult: http://www.cunoastelumea.ro/
