Omul a cunoscut cafeaua cu mai bine de 1000 de ani în urmă – relativ recent, dacă e să comparăm cu alte mirodenii ştiute din Antichitate. Rolul său în viaţa oamenilor este astăzi unul important, fiind pentru mulţi indispensabilă.
Se spune despre cafea că a fost descoperită de către un păstor, în Etiopia, care a remarcat cât de pline de energie erau caprele sale după ce mâncau boabe de cafea. Cafeaua a fost mai întâi preparată ca mâncare, şi mai apoi ca băutură, undeva în jurul secolului al XI-lea, de către arabi. Acesta este punctul zero în ceea ce priveşte legătura cafelei cu Orientul – în secolul al XV-lea, cafeaua era foarte populară în rândul pelerinilor care mergeau spre Mecca. Şi de aici nu i-a luat mult timp să ajungă în Balcani şi apoi în restul Europei, cu toate că arabii dăduseră în perioadă legi stricte în privinţa exportului de cafea.
Cafeaua ajunge în Europa
În ceea ce priveşte Occidentul, cafeaua a fost popularizată la sfârşitul Evului Mediu cu precădere în Veneţia, de către vânzătorii ambulanţi care, de obicei, o vindeau alături de limonadă. În ceea ce priveşte estul şi Ţările Române, cafeaua a venit direct de la sursă, pe filieră turcă. Imediat după cucerirea Constantinopolului din 1453, turcii şi-au extins dominaţia tot mai mult pe spaţiul estic al Europei, influenţă pe care şi ţările române au simţit-o pe deplin.
Se pare că prima cafenea a fost deschisă în Bucureşti, undeva în jurul anului 1667. În locul unde astăzi găsim Banca Naţională a României, un otoman din armata sultanului, cunoscut prin părţile locului drept Kara Hamie, îmbia românii la o cafea turcească. Românii au preluat ideea şi, mai târziu, undeva în timpul domniilor fanariote, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, sursele istorice consemnează localul lui Gheorghe cafegiul, poziţionat undeva în zona Batiştei. Mai târziu, cei care vizitau Occidentul au adus cu ei şi un alt tip de cafea – cea vieneză. La începutul secolului XX, Bucureştiul avea în jur de 140 de cafenele.
Marghilomana, cafeaua aristocraţilor români
În perioada epocii moderne până la jumătatea secolului XX, cafeaua era mai mult un tabiet social, căci de la nicio adunare care se respecta, acest preparat nu lipsea. În întreaga lume există numeroase tipuri de cafele – în anumite combinaţii sau cu diferite arome, fiecare ţară sau regiune având un fel specific – cafea turceasă, vieneză, cu lapte sau cu alte mirodenii. Nici românii nu s-au lăsat mai prejos – „marghilomana” fiind specialitatea de pe mesele tuturor, imediat după Primul Război Mondial. Denumirea sa vine, bineînţeles, de la renumitul om politic Alexandru Marghiloman. Se spune că acesta, mare iubitor de cafea, aflat la vânătoare ar fi cerut să i se prepare o cană. Şi cum valetul nu avea apă, a improvizat şi a făcut cafeaua cu… coniac. De atunci, maghilomana se găsea în orice cafenea respectabilă din capitală, unde se întâlneau adesea aristocraţii vremurilor.
Cafeaua la români – inovație, pe scurt
Încet, încet, rolul social a fost completat de necesitate. Acest lucru nu înseamnă că în loc de calitate, românii ar prefera cantitatea. Nicidecum. Românii preferă oricând o cafea bună, dar din cauza lipsei timpului, adesea nu îşi pot satisface dorinţa. Însă, acum, oricine poate deveni un mic barista cu ajutorul Nespresso. Aromele şi prospeţimea cafelei proaspăt măcinate se găsesc acum sigilate în capsulele de aluminiu, iar cafeaua inegalabilă este gata în mai puţin de un minut cu ajutorul aparatelor compacte și intuitive. Cu toate că a păstruns pe piaţa din România destul de recent, în 2015, acest nou concept de preparare a cafelei a câștigat rapid teren.
Citește mai mult: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cafeaua-la-romani-trecut-si-prezent
