Mătcălăul este o ființă, un fel de semizeu, de erou din mitologia greco-romană, jumătate om, jumătate esență divină, foarte frumos și deopotrivă, nemuritor și care se plimbă pe Pământ între Sântoader și Rusalii, dar pe care nimeni nu îl poate vedea.
La fel ca în cazul sărbătorilor care încheie Noul An, ne-am aștepta ca și după Paști să apară un vid. Nimic mai greșit. Ca și în cadrul complexului de rituri care precedă Paștele, celebrările post-pascale sunt și numeroase, și spectaculoase, și semnificative. Amintim, în acest sens, Joile Verzi, Duminica Tomii, Prohoadele, Lunea morților, Mătcălăul, Paștele Cailor, Rusaliile, Caloianul etc.
Mătcălăul este una dintre cele mai interesante și mai frumoase credințe populare. Potrivit tradiției bănățene, Mătcălăul este o ființă, un fel de semizeu, de erou din mitologia greco-romană, jumătate om, jumătate esență divină, foarte frumos și, deopotrivă, nemuritor, și care se plimbă pe Pământ, între Sântoader și Rusalii, dar pe care nimeni nu îl poate vedea (Simion Florea Marian, Sărbătorile la români, București, Editura Fundației Culturale Române, 1994, p. 248).
Recunoaștem aici cu ușurință trăsăturile Zburătorului, cel care, în mitologia românească, vine și fură inimile și mințile fetelor mari. Legătura sa cu Paștele este strânsă. Celebrarea sa se face la ”Paștile Mici” sau luni, după Paști ori, cel mai frecvent, în ziua de marți de după Paști. Este ținută cu restricție riguroasă de nemuncă mai ales la bărbați căci, dacă aceștia ar ara ogoarele în această zi (sărbătoare, iată, a unui alt fel de zeu al iubirii la români), bucatele ar atrage după sine trăsnetul. Șirul manifestărilor și credințelor nu se oprește, însă, aici.
Citeste mai mult: https://identitatea.ro/matcalaul-traditii/
