După cum deja știm cu toții, sau cel puțin așa ar trebui, pentru poporul nostru, luna decembrie are o însemnătate aparte de 32 de ani încoace. Cunoscută sub numele de Revoluția din 1989 sau Revoluția din Decembrie, aceasta a semnificat un lucru clar ca lumina zilei pentru toată lumea: înlăturarea regimului comunist și revenirea la democrație.
Regimul național-comunist instaurat de Ceaușescu a adus o serie de schimbări cu caracter negativ pentru popor, în special în ultimii ani, când datoriile acestuia creșteau considerabil. Pe lângă aspectele specifice precum teroarea instaurată de Securitate sau îngrădirea unor drepturi și libertăți cetățenești, viața românilor a devenit din ce în ce mai grea. Mâncare se găsea rar și în condiții grele: un om trebuia să aștepte la cozi colosale, iar alimentele erau primite sub formă de rație. Pentru a economisi din resursele statului, pe străzi noaptea nu mai era lumină, iar în case oamenii stăteau fără căldură sau apă caldă uneori. Toate aceste lucruri i-au determinat pe români să ia atitudine.
Astfel, la 16 decembrie izbucnește revoluția la Timișoara, peste două zile urmând să fie deja 66 de morți și circa 300 de răniți. În urma mitingului cerut de Ceaușescu din 21 decembrie la București, revoltele s-au extins în mai multe orașe din țară. Pe 22 decembrie, soții Ceaușescu au fugit la Târgoviște, iar pe 25 are loc procesul improvizat de Tribunalul Militar Excepțional unde dictatorul și soția sa au fost acuzați de genocid, subminarea puterii de stat și a economiei naționale, distrugerea bunurilor statului și încercarea de a fugi din țară cu ajutorul fondurilor depuse la bănci străine – acest ultim punct a apărut ulterior în actul de acuzare. De-a lungul procesului, Ceaușescu a repetat că nu răspunde decât în fața Marii Adunări Generale, dar și cuvintele „trădători” și „lovitură de stat”. În cursul zilei de 25, cuplul prezidențial a fost executat.
Oare Ceaușescu abera sau chiar a fost vorba de o lovitură de stat? Sau a fost o combinație: o lovitură de stat ce a degenerat în revoluție sau o revoluție ce s-a transformat în lovitură de stat? Grigore Cartianu spune că a fost o revoluție stimulată din exterior. Felul în care a fost trădat Ceaușescu de Securitate, organul său politic, ne stârnesc curiozitatea. Alte elemente care ne demonstrează că această revoluție nu a pornit doar de la poporul român și nemulțumirile acestuia sunt cifrele. România rămăsese ultimul stat comunist din estul Europei, însă în niciuna dintre celelalte țări înlăturarea regimului nu a presupus acțiuni sângeroase. În România, până au părăsit soții Ceaușescu Bucureștiul, au murit 271 de oameni, iar după acest eveniment și până la final, au mai murit 895 de români. Și totuși de ce în decembrie 1989 au pătruns oficial în România 67530 de cetățeni sovietici, de două ori mai mulți decât în anul anterior? Și cum de FSN a reușit să preia puterea și să se organizeze atât de rapid și de bine într-un timp atât de scurt?
